Mai mulţi oameni au început să discute despre credinţa în Dumnezeu şi despre înstrăinarea omului prin păcate de ajutorul lui Dumnezeu.
Unii spuneau că viaţa alături de Dumnezeu dă sens existenţei, îi face să trăiască cu un ţel, să lupte pentru mântuirea sufletească.
Alţi oameni au afirmat că mai bine trăieşti o viaţă bucurându-te de plăcerile lumeşti, căci o singură viaţă ai pe pământ.
Apropiindu-se de ei un copil şi auzind discuţia lor, a fost întrebat şi el despre credinţa în Dumnezeu, iar copilul a zis:
– Eu fără Dumnezeu nu pot trăi, nu pot exista, nu pot iubi. De aceea îmi doresc ca fiecare moment al vieţii mele să-l petrec alături de Bunul Dumnezeu şi de Maica Domnului.
