Preot Alexandru Lungu
Se adună în spam multe mesaje pe care uneori nu le mai citesc. Nu pentru că nu aș vrea, însă, uneori, până ajung la ele, oamenii se răzgândesc și probabil renunță să mai aștepte răspunsul care nu vine atât de repede pe cât speră şi le șterg.
Am început cu acest gând, întrucât la fel procedăm mulți dintre noi, atunci când ne rugăm pentru un lucru lui Dumnezeu, iar răspunsul întârzie să apară.
Astăzi am descoperit un mesaj pe care îl aveam în spam de aproape jumătate de an. Era vorba despre un tânăr, care de câțiva ani se luptă cu depresia și în câteva rânduri a avut tentative de sinucidere. Când l-am citit m-am simțit cumva responsabil și vinovat pentru faptul că nu am ajuns la el mai repede. Am ezitat inițial să îi scriu, gândindu-mă la perioada lungă scursă de la expediere. Totuși i-am lăsat un gând simplu și am considerat că de acum totul este în mâna lui Dumnezeu.
Peste o oră a venit și răspunsul care m-a liniștit. Într-un moment limită a fugit la Biserica de cartier și s-a așezat în fața Icoanei Maicii Domnului unde a vărsat toată amărăciunea pe care o adunase în ani de zile. În timpul rugăciunii l-a învăluit o liniște și o mireasmă de bun miros i-a inundat sinusurile. La doar 2 săptămâni după această experiență şi-a făcut bagajele și a luat drumul mănăstirii. Acum este în faza de probă undeva prin munții Apuseni.
Oricât de disperați ați fi, indiferent cât de complicată ar deveni situația la un moment dat în viață, alergați la Maica Domnului, la Sfinții care și-au jertfit viața Domnului și veți afla liniște sufletelor voastre. Sus inima!
