– Gheronda, vă doare trupul?
– Nu, pentru că fac… gimnastică duhovnicească.
– Adică?
–Metanii, binecuvântato! Vezi, mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, își fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, își fac și sufletele și trupurile și mai sănătoase. Sărmanii mireni nu știu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci și la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătură fragilitatea, fac să dispară burţile nefirești, împrăștie liniște și dau nobleţe. Odată cu acestea, metaniile dau omului posibilitatea să urce la înălţimile duhovnicești ale virtuţilor, dar și pe înălţimile munţilor cu multă ușurinţă, fără să gâfâie.
Metaniile sunt absolut necesare și pentru cel tânăr, și pentru cel în vârstă; și pentru cel care are război trupesc, și pentru cel ușurat de acest război. Cel care are o constituţie fizică puternică trebuie să facă mai multe metanii decât unul bolnăvicios, așa cum și o mașină puternică lucrează mai mult. Metaniile îi ajută mai ales pe tineri ca să-și supună trupul. De aceea totdeauna le spun tinerilor: „Să faceţi cât de multe metanii puteţi, atât pentru voi înșivă, cât și pentru cei bolnavi sau bătrâni, care nu mai pot face”.
Metaniile înseamnă rugăciune, dar în același timp sunt și asceză și ajută mai mult decât toate celelalte nevoinţe duhovnicești. În afară de faptul că ne pornesc motorul nostru duhovnicesc pentru rugăciune, ele aduc și multe alte bunătăţi. Prima dintre ele este că ne închinăm lui Dumnezeu și-I cerem cu smerenie mila Sa. A doua bunătate este că, prin metanii, se smerește trupul sălbatic și se face liniștit și nepătimaș. Iar a treia este că metaniile ne dăruiesc și sănătatea trupească, aducându-i astfel omului îndoita sănătate.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
