– Părinte, cum oare unii oameni, chiar şi cultivaţi, cred în metempsihoză?
– Metempsihoza le convine oamenilor şi mai ales ateilor şi necredincioşilor. Este viclenia cea mai mare a diavolului. Diavolul îi ţine într-o viaţă de păcat, cu gândul că sufletul pleacă şi revine de mai multe ori în această lume. „Ei, dacă de data aceasta nu reuşeşti, le spune diavolul, vei reveni în viaţă şi vei reuşi a doua oară. Şi dacă iarăşi nu reuşeşti, vei veni, vei reveni, vei evolua…”. De aceea unii ca aceştia şi spun: „Nu-i nimic dacă fac şi acest păcat”, şi nu le pasă. Trăiesc fără luare-aminte şi nu se pocăiesc. Vezi cum îi orbeşte diavolul şi cum îi prinde în iad? Nu am văzut un vicleşug al diavolului mai mare decât acesta, cu care să-i adune pe oameni în iad! Şi dacă diavolul te prinde bine o dată, oare te va mai lăsa să te întorci? Aceasta este teoria cea mai rea dintre toate teoriile hinduiste.
Odată, seara târziu, a trecut pe la Colibă un tânăr. „La vremea aceasta, voinicule, vreau să citesc Vecernia”, îi spun. „Încă te mai ocupi cu acestea?”, mi-a spus el şi a plecat. A venit a doua zi şi mi-a spus despre nişte vedenii. „Ai folosit cumva haşiş?”, îl întreb. „Da, mai demult. Însă atunci când am văzut vedeniile nu mai foloseam”, îmi spune. „Citeşti cumva despre metempsihoză?”. „Da”, îmi răspunde. Ei bine, aici o păţise. A citit despre metempsihoză, a intrat egoismul înlăuntrul său şi i-a plăsmuit vedenii cum că în urmă cu mii de ani a fost un om mare şi bogat. Apoi a văzut în vedenie că s-a suit la Cer, dar nu-l aveau scris acolo şi i-au spus să coboare. Diavolul îi făurise toată această fantezie. „Toate acestea sunt basme, îi spun, iar tu le crezi?”.
Din nefericire există şi oameni cultivaţi care cred în astfel de bazaconii. Acolo, lângă Colibă, era un măgar pe care l-am numit Naser, deoarece era vioi. Într-o zi a venit un grec care trăia în Elveţia şi a auzit că-l strigam pe măgar Naser. După o vreme, când a venit din nou, a adus o cutie cu dulciuri ieftine şi o alta cu dulciuri scumpe. „Acestea sunt pentru Sfinţia Ta”, mi-a spus şi mi-a dat dulciurile cele ieftine. „Dulciurile cele scumpe sunt pentru Naser, a adăugat el. Mi-am dat seama încă de data trecută că acesta este Naser. Atunci când l-am întâlnit, mă privea cu o privire tristă şi mi s-a frânt inima”. Credea că Naser se reîncarnase şi devenise măgar. Şi chiar credea aceasta. „Bre, eşti sănătos la cap? l-am întrebat. Eu l-am numit Naser, pentru că era un măgar vioi”. Dar în niciun chip nu credea ce-i spuneam.
Şi aceasta nu este nimic. Să vă spun altceva mai grozav. Cu mai mulţi ani în urmă au mers nişte germani în Creta să facă o comemorare a germanilor care fuseseră ucişi acolo în timpul ocupaţiei lor. În timp ce făceau comemorarea trece un cretan cu măgarul său încărcat cu diferite lucruri. Când măgarul i-a văzut pe oameni adunaţi acolo a început să ragă. Unul dintre germani a crezut atunci că măgarul era fratele lui care murise în război şi se reîncarnase. Credea că îl recunoscuse şi îl salutase prin răgetul lui. De aceea germanul a luat poziţie de drepţi şi ţac, l-a salutat milităreşte… Şi pune-te pe bocete!… Apoi se duce repede la ţăran şi-i spune: „Cât vrei pe el, căci vreau să-l cumpăr?”. „Bre, du-te de aici!”, îi spune ţăranul. Germanul îi număra mărcile: „Atâtea? Atâtea?”. „Du-te şi lasă-mă!”, îi spunea acela. În cele din urmă îi spune cineva: „Bre, prostule, îl plăteşte pe măgar ca pe Mercedes! Dă-l!”. Atunci ţăranul a luat lucrurile de pe măgar, i-a scos samarul, l-a eliberat, iar germanul l-a luat cu ochii înlăcrimaţi şi l-a dus în Germania!
– Este adevărat, Părinte?
– Este o întâmplare foarte adevărată! Dacă nu aş fi auzit aceasta de la un om serios, nu aş fi crezut nici eu.
* Metempsihoza (sau reîncarnarea) este o teorie plină de rătăcire, potrivit căreia sufletul, după moartea trupească, intră în alt trup omenesc sau de animal şi străbate astfel un ciclu nesfârşit de morţi şi renaşteri.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
