Luminiţa Aldea
Ei știu calea.
Ei nu greșesc.
La ei totul e lumină și puritate.
Sunt cu pupici, cu dragoste de tot, cu răspândit lumină…
Vorbesc doar despre credință și la ei totul e cu citate din Viețile Sfinților.
Te-ar condamna la iad dintr-o privire când nu te văd perfect ca ei.
Mă autoexilez de ei.
Eu nu răspândesc lumină la fiecare pas și cuvânt.
În mine se bat mereu lumina cu întunericul pentru a naște un om măcar un pic mai bun.
Nu știu calea, dar o caut.
Căutând am mers pe multe căi rătăcite.
Eu nu văd doar frumusețe și nu sunt cu pupici, cu a iubi tot și a răspândi lumină.
Umbrele din mine țipă.
Perfecțiunea nu e niciodată o certitudine de ținut în palmă, ci un dor ca un foc ce mă mistuie.
Nu vorbesc despre credință ca un credincios, ci de pe treapta cea mai de jos a necredinței.
Îl caut cu necredința mea pe Dumnezeu.
Eu spre Dumnezeu nu pot privi decât cu ochi de păcătoasă.
Mi-e greu cu perfecții ce se laudă că Îl au pe Dumnezeu și mă alungă dintr-o privire în iad.
