În Postul Adormirii Maicii Domnului, denumit în popor și „al Sfintei Mării” sau „Sântămăriei”, Biserica utilizează o serie de termeni specifici care de multe ori sunt înțeleși superficial sau deloc.
Basilica.ro vă propune o selecție a celor mai utilizați termeni în legătură cu Maica Domnului și cu această perioadă liturgică.
1. Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Există două variante de Acatist al Adormirii Maicii Domnului traduse în limba română. Primul Acatist provine din tradiția Bisericii Ortodoxe Ruse, iar al doilea Acatist (ca și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului) din tradiția greacă atonită. Cele două acatiste se citesc alternativ în perioada Postului și a Praznicului Adormirii Maicii Domnului (1-23 august).
Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e aşezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cântă stând în picioare) imne, rugăciuni de laude şi preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi, prin care se cere ocrotire şi ajutor pentru cei ce se roagă.
Acatistul Bunei Vestiri este cel mai vechi acatist.
2. Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) este o sărbătoare care amintește minunea ce a avut loc în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne (în Constantinopol) în secolul 9.
Este vorba de arătarea în strălucire cerească a Sfintei Fecioare Maria către Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos, în calitatea Ei de ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.
3. Aer
Sfântul Aer, Plascenița sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.
Aceeași denumire este folosită și pentru pânza cu reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, cinstită în special la slujba Prohodului Maicii Domnului.
4. Axion
Axionul este un imn închinat Maicii Domnului care se cântă la Sfânta Liturghie, imediat după Sfințirea Darurilor. Denumirea de axion provine de la primele două cuvinte ale textului grecesc al cântării „Cuvine-se cu adevărat” (Axion estin – Άξιον εστίν).
De Adormirea Maicii Domnului, axionul clasic este înlocuit cu imnul „Neamurile toate”.
5. Bogorodișnaia
Pravilă de rugăciune care, după Tradiție, a fost dată de însăși Maica Domnului fiind cunoscută în secolul al VIII-lea, dar uitată, până când Sfântul Serafim de Sarov a readus-o în atenție și a transmis-o mai departe prin intermediul ucenicilor săi.
Rânduiala Bogorodișnaia presupune citirea de 150 de ori a cuvintelor adresate de Arhanghelul Gavriil Maicii Domnului la Buna Vestire: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.
6. Bogorodița
Bogorodița este numele slavon pentru Născătoarea de Dumnezeu.
7. Brâul Maicii Domnului
Potrivit Tradiției Bisericii Ortodoxe, cinstitul Brâu al Maicii Domnului a fost țesut din fire de cămilă, de însăși Fecioara Maria. După înălțarea Ei cu trupul la ceruri, aceasta i l-a dăruit Sfântului Apostol Toma, celui care nu a fost prezent la înmormântare, ca semn al înălțării ei cu trupul la cer.
Conform Sinaxarului zilei de 31 august, cinstitul Brâu a fost mutat din Ierusalim în cetatea Constantinopolului în timpul anilor de domnie ai împăratului Arcadie (395-408), fiul lui Teodosie cel Mare. Cu gândul de a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia, împăratul l-a aşezat într-un sipet pe care l-a numit „racla sfântă”.
De atunci, racla n-a mai fost deschisă decât pe vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), cu scopul de a o vindeca pe împărăteasa Zoe, care era chinuită de un duh necurat.
În semn de recunoştinţă, împărăteasa Zoe a brodat Brâul cu fir de aur. În a doua jumătate a sec. al XII-lea, Brâul a fost împărțit în fragmente, care au fost dăruite mai multor biserici.
În anul 1522, în timpul unei mari epidemii de ciumă, Mănăstirea Kato Xenia a primit două părți ale brâului.
8. Dezlegare
Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la pește.
9. Epitaf
Vezi explicația mai sus la „Aer”.
10. Iperdulie
Termenul de „iperdulie” (gr. ὑπερδουλεία) sau supravenerare se referă la preacinstirea acordată Maicii Domnului.
Sfânta Fecioară Maria, cea mai sfântă dintre femei, care s-a învrednicit de cinstea excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu este venerată în mod deosebit în cultul ortodox, fiind mai mare decât toți sfinții, „mai cionstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.
Cultul pe care îl aducem sfinților poartă în limbaj teologic denumirea de „dulie” (gr. δουλεία), iar lui Dumnezeu se cuvine adorare sau latrie (gr. latreia).
11. Înfrânare
Înfrânare – acțiunea de a (se) înfrâna, reținere, abținere, cumpătare. Se referă la abstinență, faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.
12. Paraclis
Paraclisul (gr. Παράκλησις) este un imn închinat Maicii Domnului sau sfinților, compus dintr-un Canon, Evanghelie, Apostol și Laude, între care se intercalează ectenii. Paraclisul se citește sau se cântă fie ca rugăciune particulară, fie în biserică, ca slujbă, mai ales la vreme de întristare, dar și ca laudă adusă lui Dumnezeu.
În cultul ortodox există două Paraclise închinate Maicii Domnului: primul Paraclis compus de călugărul Teostirict în secolul nouă (unii spun Teofan) şi un al doilea Paraclis. Pe parcursul anului se cântă doar primul Paraclis închinat Maicii Domnului însă pe durata postului Adormirii Maicii Domnului, tipicul bisericesc spune ca primul și al doilea Paraclis să fie cântate alternativ.
13. Pocăință
Pocăință – căință pentru păcatele săvârșite, regret pentru o faptă rea, o greșeală etc. Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugându-se, recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărârea de a se îndrepta.
14. Prohodul Maicii Domnului
Prohodul Maicii Domnului este o imitaţie a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari, alcătuită de Manuel Corinteanul la începutul secolului al XVI-lea, tradusă în româneşte de Ion Pralea şi tipărită de el, împreună cu originalul grecesc, la Iaşi, în anul 1820, sub titlul „Urmări pe mormânturi”, retipărită în 1869 şi apoi în broşuri separate, cu titlul „Prodohul Maicii Domnului”, având textul revizuit.
Slujba Prohodului descrie modul în care Adormirea Maicii Domnului, transformată în Înviere, devine o reală garanție a propriei noastre Învieri.
Slujba se oficiază în ajunul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului (14 august).
15. Pururea feciorie
Pururea fecioria (gr. Ipartenos) se referă la însușirea proprie persoanei Maicii Domnului de a fi fecioară atât înainte, cât și după nașterea Fiului Ei, Iisus Hristos.
În Biserica Ortodoxă, prin hotărârile sinoadelor ecumenice, Fecioarei Maria i se recunosc trei însușiri centrale. Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioria și cinstirea cea mai presus de toată creația (vezi iperdulia).
16. Sântămăria
Sântămaria este numele folosit în popor pentru două sărbători creștine: Sântămăria Mică – Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și Sântămăria Mare – Adormirea Maicii Domnului (15 august).
17. Supravenerare
Vezi explicația mai sus la Iperdulie.
18. Teotokos
19. Uspenia
Uspenia (оусъпениѥ) este denumirea slavonă pentru „adormire”, folosită în popor referitor la Adormirea Maicii Domnului. Vezi mai sus și Sântămăria.
Sursa: http://basilica.ro
