Păcatul este microbul sufletului. Dintre toţi microbii din lume, păcatul este cel mai statornic şi cel mai răspândit. Un singur păcat ajunge să-l doboare pe cel mai puternic om.
Întocmai ca un singur cariu care se strecoară sub scoarţa celui mai puternic stejar! Care pe care va nimici mai curând: cariul pe stejar sau stejarul pe cariu? E limpede că mai degrabă cariul va nimici stejarul, decât stejarul pe cariu.
Cugetă şi singur dacă mai este în sufletul tău ceva atât de dăinuitor şi de atotprezent precum păcatul.
Şi de dragostea mamei îţi vei aminti mereu, dar apoi o vei uita.
Şi pe prietenii răposaţi îi vei pomeni, dar după o vreme vei amuţi.
Şi de faptele tale bune îţi aminti, dar apoi le vei da la o parte.
Însă păcatul pe care l-ai săvârşit acum patruzeci de ani, în fiecare dimineaţă îţi strigă: „bună dimineaţa,” şi în fiecare seară: „la revedere!” Strigă şi va tot striga, şi nu va amuţi nicicând în viaţa ta.
Păcatul se înmulţeşte mai repede decât orice altceva pe pământ.
Păcatul parcă îşi simte puterea în mulţime şi parcă ar şti că numele său de cinste este Legiune.
Întâiul rod al păcatului este un păcat mai mare. Neascultarea poate naşte ucidere. Cel dintâi rod al neascultătoarei Eve a fost Cain, ucigaşul fratelui său.
Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.
