Preot Ioan Istrati
O doamnă vine la noi la Biserică. E foarte supărată. Soțul și cei doi copii o batjocoresc, o umilesc, îi vorbesc urât, nu ascultă nimic. E o situație întâlnită mereu. Copiii emancipați și educați de tik tok, această vitrină a disperării schizofrenice, devin niște torționari ai părinților. Dacă primesc credit de la unul din părinți, e grav.
I-am zis:
– Doamnă, nu există fum fără foc și nici foc fără combustibil. Nu mai puneți gaz pe foc. Ceilalți simt că vă doare ceea ce fac ei, și se hrănesc cu durerea dumneavoastră.
– Și ce să fac, părinte?
– La orice ar spune ei, spuneți doar: Mila Domnului. Indiferent cât de mari ar fi jignirile, doar atât.
– Cum, părinte, să nu răspund la toate mizeriile lor.
– Da, doamnă, altfel nu alungați demonul vrajbei din casă. Și rugăciune multă: Acatistul Maicii Domnului împăcarea celor învrăjbiți.
I-am pomenit și eu.
După vreo lună, a venit femeia iar la Biserică.
Mi-a zis:
– Părinte, m-au atacat imediat. Vorbe urâte, jigniri. Eu: mila Domnului. Îi ardea expresia asta. Râdeau de mine. Eu: mila Domnului. Fata: ești o proastă. Ce o să faci? Mila Domnului. După vreo zi s-au potolit. Vedeau că în zadar mă tot atacă. După o săptămână de rugăciuni, soțul și copiii au început să fie mai buni, mai înțelegători. Începuseră să zică și ei: mila Domnului. Acum ne înțelegem de minune.
Am zis zâmbind:
– Mila Domnului.
