Preot Ioan Istrati
Forța acestei lumi căzute și vorace este mimetismul. Reciprocitatea. Răzbunarea. Legea talionică. Înverșunarea imitativă a răului. Oglinda etică. Cercul vicios.
Ai primit rău? Vei face rău. Ai fost bătut. Vei bate. Ai fost umilit? Vei umili. Ai fost ucis? Vei ucide.
Acest mimetism atavic se continuă în generații și, cu lucrarea demonilor, se agravează în progresie geometrică. E ca un bulgăre de zăpadă, ca o avalanșă a răului în univers.
S-au făcut arbitrar la beție state după războaiele mondiale. În noile Leviathan-uri s-au regăsit milioane de etnici minoritari.
Dacă îi ucizi, umilești, distrugi, le tai educația în limba lor, le omori tradițiile, îi deznaționalizezi forțat, cum s-a întâmplat într-o țară de la nord de noi, sângele celor uciși cheamă sânge.
Sângele are glas. Strigă. Urlă. Cere dreptate. Dovada? “Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ” (Facere).
Ura, umilința, mizeria, se acumulează. Și explodează. Mimetic.
Singurul în univers care a tăiat acest cerc vicios al uciderii este Iisus Hristos pentru că e Dumnezeu. El iartă pe cei care L-au răstignit. Creștinismul e iertare, iubire, pace, înviere.
Războaiele sunt tocmai acele pusee mimetice ale morții, acele explozii de egalizare a firii, acele cancere care s-au acumulat prin păcat în inimile oamenilor. Cine are dreptate? Nimeni. Cine câștigă? Doar diavolul.
Când eram în seminar în anul întâi, am stat într-un dormitor, Cambodgia, cu 64 de paturi. Dimineața, dacă aprindeai un chibrit, lua foc tot. Aveam niște colegi mai mari, foarte imbecili, preoți acum – vai! – care mă umileau zilnic. Făcuseră un program în care trebuia să le spăl pe jos camera zilnic. Era decembrie, afară erau minus 20 de grade. Aveam temperatură 39 si micii diavoli râdeau cum spălam pe jos parchetul. Am făcut corvoada câteva zile. Apoi m-a luat salvarea.
Când am ajuns elev în an mare, după tradiția cazonă tâmpită, puteam să umilesc draconic pe cei mici, bobocii care veniseră ca niște Îngeri la școala de popi. Cei de vârsta mea, unii, așa făceau. Se simțeau răzbunați.
Am jurat pe Dumnezeul în care cred că nu voi umili niciodată pe cei mici.
Am fost bătut. Nu voi bate.
Am fost batjocorit. Nu voi batjocori.
Am spălat pe jos. Nu voi pune un copilaș de 14 ani să spele în locul meu.
Asta înseamnă să zdrobești cercul vicios al răului.
