O întâmplare incredibilă din Cipru,
povestită de o femeie din Cipru care a trăit-o
Doamna Ecaterina împărtășește lumii întregi o minune săvârșită de Sfânta Ana cu băiatul ei, care s-a accidentat cu motocicleta.
„Eu, smerita roabă a lui Dumnezeu Ecaterina, vă voi vorbi despre o minune a lui Dumnezeu petrecută cu fiul meu Andrei. Vă voi vorbi despre fiul meu, care continuă să trăiască numai și numai pentru că așa a vrut Dumnezeu.
Până acum, la cei 20 de ani ai săi, pe care îi are acum, a pățit trei accidente cu motocicleta. Prima oară și-a rupt piciorul, stând destule luni de zile cu piciorul în ghips. A doua oară, pe când se întorcea de la o bisericuță (a Maicii Domnului Karmiotissa), unde a aprins candela, a ajuns sub roțile unui camion. Și totuși a supraviețuit, cu mici fracturi. Iar a treia oară, despre care vă voi vorbi în mod deosebit, s-a ciocnit frontal pe un drum principal din Lemesou cu o altă motocicletă condusă de un arab.
Cu cunoștința pierdută și cu o lovitură gravă la cap, a fost transportat la Spitalul de Urgențe din Lemesou. Medicii nu au dat nicio șansă de supraviețuire și unul dintre ei chiar ne-a spus să așteptăm moartea fiului nostru din clipă în clipă. Cu toate acestea, a trăit 12 zile și mereu spunea cuvintele acestea, deși nu era copil crescut în biserică: „Dumnezeule și Doamne, fă o minune!”.
Eu, deși mă aflam într-o stare psihologică foarte urâtă, nu făceam altceva decât să stau lângă el și să mă rog, cu o nădejde ascunsă în suflet că Dumnezeu nu mi-l va lua. Închipuiți-vă că nu l-au transportat la spitalul din Levkosia, deoarece nu mai avea, așa cum spuneau, nicio șansă să mai trăiască.
După o intervenția a unui vecin – Dumnezeu să-i dea sănătate – la Ministrul Sănătății, în a douăsprezecea zi a fost transportat la Spitalul de Urgențe din Levkosia, unde erau medici neurochirurgi. I-au dat o medicație anume și așteptau rezultatele. Starea copilului meu (edem cerebral) se înrăutățea din zi în zi. În a 11 – a zi (de când se afla la Spitalul Levkosia) medicii mi-au spus că îl vor opera la cap, deoarece creierul se umflase atât de tare, încât nu mai încăpea în cutia craniană. Cu această intervenție avea să moară sau să rămână toată viața ca o legumă.
În aceeași zi și înainte de a se face operația, fiul meu a început să caște încontinuu, timp de o zi și jumătate. Auzisem că aceste căscături ciudate, atunci când i se întâmplă omului, îl curăță de duhurile rele. De aceea credeam că ceva bun se întâmplă fiului meu. Și într-adevăr, după o zi jumătate de căscături, deodată fiul meu s-a ridicat și a întrebat: „Ce s-a întâmplat? De ce sunt aici? Vreau să merg acasă”. Peste două zile a ieșit din spital și ne-am întors acasă, în Lemeso.
Acum când vă vorbesc, a trecut deja un an. În tot acest timp el a luat o medicație, pe care o va termina peste câteva zile. Au făcut fiului meu două encefalograme, care arată un creier fiziologic. Fiul meu este foarte bine, doar că și-a pierdut puțin gustul și mirosul. Acestea, desigur, sunt fleacuri pe lângă moarte. Mi-au spus de asemenea că se poate ca în viitor să aibă crize de epilepsie, dar eu cred că de vreme ce Dumnezeu a intervenit și l-a salvat, nu-l va lăsa să pățească nimic.
Știam că fiul meu fusese salvat printr-o minune, dar nu știam care Sfânt mijlocise la Domnul. Dar am aflat și aceasta foarte repede.
În ziua în care fiul meu și-a revenit, după acele căscături ciudate, a telefonat fratele meu ca să întrebe despre copil. De îndată ce a auzit că și-a revenit și că se simte bine, mi-a spus că în seara precedentă mersese la bisericuța Sfintei Ana, unde s-a rugat pentru fiul meu. Acolo a auzit o voce care i-a spus: „Îl voi vindeca, așa cum te-am vindecat și pe tine” (fratele meu făcuse operație la inimă).
