Minuni ale Părintelui Ilie Lăcătuşu, noul mărturisitor, adunate de Ciprian Voicilă

Sfântul Ilie Lăcătuşu ajută oamenii fără serviciu

Sunt o creştină din Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martoră a unor minuni înfăptuite de Sfântul Părinte Ilie Lăcătuşu. Mi-am promis că voi spune lumii despre minunile lui ori de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că, în data de 28.12.2011, fiind în concediu, mi-am oferit o zi de pelerinaj pe la mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea cea mijlocie, dorindu-mi foarte mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream „să le văd şi să le simt mai aproape spiritual”, iar sora mea cea mijlocie găsise pe net informaţii despre moaştele sfinte ale Părintelui Ilie Lăcătuşu, care se afla la Cimitirul Giuleşti şi îmi spune: „Hai să mergem şi noi să ne rugăm la el”.

Spre ruşinea mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre Părintele Lăcătuşu.

Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsea de lucru de mai bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei financiare care era din ce în ce mai precară, facturile utilităţilor şi impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători.

Astfel încât am ajuns la mormânt, acesta fiind închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne-a spus că ar trebui să venim joia, sâmbăta sau Duminica, ori în zi de praznic, când se deschide racla, însă, aflând că am venit tocmai de la Piteşti şi nu puteam veni a doua zi, ne-a îndemnat să scriem un acatist pe care să-l lăsăm prin crăpătura zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându-ne că nu vor trece 2 săptămâni şi vom vedea o schimbare.

Am făcut întocmai, iar la o săptămână (4.01.2012), soţul meu a fost chemat la un interviu şi din 10.01.2012 (fix cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă. Fără loc de muncă era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile şi, poate nu o să mă credeţi, dar acesta este adevărul, aceasta este minunea, în aceeaşi dată, 10.01.2012 a fost şi ea la un interviu şi deja i s-a făcut o ofertă de angajare.

Sfântul Ilie Lăcătuşu, marele protector al copiilor

Numele meu este Daniela şi am 31 de ani. Sunt căsătorită de 11 ani şi, ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit după căsătorie un copil. Dar nu a fost să fie cum ne aşteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi. Din această dorinţă am început în 2004 să mergem la doctor ca să vedem care este cauza şi care dintre noi are probleme de infertilitate. După analize s-a dovedit că soţul avea pe atunci astenospermie. De atunci am tot fost pe la diferiţi medici şi N cabinete şi spitale, de unde plecam din ce în ce mai deznădăjduită, toată lumea îmi spunea că aşa nu voi avea copii niciodată. Starea soţului se degrada odată cu trecerea timpului, a făcut mai apoi, oligoastenospermie, după aceea oligoastenoteratospermie şi uite aşa încet, dar sigur ne îndreptăm spre nicăieri.

În anul 2009, o colegă de serviciu mi-a spus că reuşita mea stă în mâinile unui preot şi că acesta stă cu mantia desfăcută asupra mea de parcă mă protejează. Nu ştiam pe atunci de Părintele Ilie Lăcătuşu. Tot ea mi-a povestit de el după două săptămâni şi mi-a spus să mă duc să mă rog la el că mă ajută cu siguranţă.

Nu ştiam ce să cred, aşa că am hotărât să mă duc să văd, de curiozitate despre ce e vorba, aşa am ajuns la Giuleşti la racla Sfântului, am intrat cu teamă, teamă de necunoscut cred, iar uimirea mea a fost fără margini. Sfântul Părinte Ilie Lăcătuşu părea un bunic care doarme, avea o mână caldă şi un chip liniştitor. Ceva, când m-am aflat în prezenţa lui, mi-a umplut sufletul de bucurie şi de linişte. O mare minune că se află printre noi. Am plecat de la Sfântul rugându-l să mă ajute. Eram bucuroasă, mă simţeam de parcă îmi luase de pe suflet toată povara pe care o dusesem până atunci. Am plecat şi parcă abia aşteptam să mă reîntorc.

Odată cu mersul la racla Sfântului am reluat mersul la medic aşa că în urmă cu două luni făcuse soţul analize hormonale, spermograma şi ecografie, analize care au ieşit cum altfel decât prost. Acum am repetat analizele ca să ne ducem cu ele actualizate şi nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am făcut analizele, duminică am fost la Sfântul şi m-am rugat să-mi vindece soţul de neputinţa de a avea copii, iar luni când am luat rezultatele soţul meu nu mai avea nicio problemă (analiza hormonală era perfectă, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil, iar despre ecografia care spunea înainte că ar avea varicocel şi prostata …erau poveşti, nu mai avea nimic). Toate acestea dispăruseră ca prin minune.

Luni am fost cu ele la doctor să le interpreteze şi ne-a trimis acasă, fiind uimit şi fără să-şi poată explica ce s-a întâmplat. Dar eu ştiam că era minunea Sfântului Ilie şi că-mi ascultase rugăciunea. Ce nu ştiam eu e că îmi ascultase rugăciunea până la capăt şi că eram deja însărcinată, iar eu nici nu bănuiam. La câteva zile am făcut un test de sarcină fără ca să am simptome sau să-mi fi întârziat menstruaţia, aşa parcă-mi spunea mie ceva în sufletul meu să fac şi bineînţeles că mi s-a confirmat minunea Sfântului Ilie Lăcătuşu. Îmi dăduse acest minunat dar.

Dar minunile pe care Sfântul le-a făcut pentru noi, cât şi ajutorul pe care ni l-a dat nu s-a oprit aici.

În timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus că fătul are o problemă la cap ce se numea hidocel, ceva ca o punguţă cu lichid ne spunea el, care, dacă nu dispare după naşterea copilului, va trebui operată dacă se măreşte. Am căutat iar ajutorul Sfântului, care nu a întârziat să apară. Şi luna următoare la ecografie medicul nici nu şi-a mai dat seama că ar fi avut ceva vreodată, nici nu îşi mai aducea aminte.

Aşa am născut în septembrie o minunăţie de băieţel perfect sănătos, doar ca Dumnezeu avea să ne pună din nou la încercare. În a doua zi după ce am născut, mă aflam încă în maternitate şi, în timp ce mângâiam bebeluşul, am sesizat că la cap pe partea stânga avea ceva ce simţeam la mână, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica, dar ştiam că ceva nu este în regulă. Am chemat asistenta care, la rândul ei, a chemat neonatologul care, după ce a examinat copilul, mi-a spus că are la cap o bucăţică de os şi că aşa s-a născut el şi că nu are ca să-i facă, că nu va afecta în niciun fel copilul, dar că aşa va rămâne. Nu era vizibil, dar pentru că noi ştiam era, zic eu, psihic deranjant.

I-am mulţumit lui Dumnezeu că nu are copilul probleme din cauza aceasta şi am încercat să nu mă mai gândesc. Dar nu am putut, aşa că la câteva luni am luat copilul şi m-am dus cu el la Giuleşti, la Sfântul Părinte Ilie Lăcătuşu şi l-am rugat să aibă grijă de el ca şi până acum, pentru că el mi l-a dat. Nu după mult timp, am sesizat într-o zi, la băiţă, că băiatul nu mai avea nimic la cap, nici urmă de osişor, capul era perfect neted şi rotund, nici urmă de ceva care să te facă să crezi că ar fi existat vreodată vreo problemă.

Mulțumire Sfântului Ilie Lăcătușu

Mă numesc Flavia-Iulia Oprean şi îndrăznesc să vă scriu în legătură cu o minune petrecută în viaţa mea datorită Sfântului Ilie Lăcătuşu. L-am „cunoscut” pe acest sfânt acum aproximativ o lună, când o colegă de serviciu, doamna Gabriela, mi l-a pus în faţă ca fiind „sfântul ei”. Mi-a tot povestit despre el, dar eu nu înţelegeam de ce tocmai mie îmi spune acele cuvinte.

… Au mai trecut câteva săptămâni, când fratele meu a avut din nou o „stare depresivă” (este bolnav cu Hepatită C şi din cauza interferonului a trecut printr-o serie de probleme …), iar l-am internat în spital şi nu mai ştiam încotro să o apucăm (internarea a avut loc Duminică).  Eu lunea am mers la serviciu şi mi-a ieşit în cale doamna Gabriela şi m-a rugat să merg la dumneaei în birou ca să îmi arate ceva. Atunci mi-a dăruit cartea: „Viaţa, minunile şi acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu”. Am mai povestit câteva minute, i-am mulţumit, spunându-i că am nevoie de el să mă rog pentru fratele meu care este din nou în spital şi am plecat.

În acea după-masă am mers la el la spital împreună cu mama şi el, având o stare de nervozitate, ne-a scos pe amândouă afară şi ne-a spus să plecăm şi să nu mai venim la el (tatăl meu a stat cu el în spital în tot acest timp). Am ieşit plângând de durere şi neştiind ce să facem.

Am ajuns acasă şi mama nu se oprea din plâns, eram speriată şi atunci mi-am amintit de Sfântul Ilie Lăcătuşu, am luat cartea, m-am pus în genunchi şi am început să citesc din acatist, implorându-l să facă şi cu noi o minune cum a făcut cu atâţia oameni. A doua zi nașa mea mi-a dat un nr. de telefon de la o persoană – psiholog – căruia i-am povestit despre fratele meu şi care a spus că vrea să îl ajute pe fratele meu să se facă bine.

De atunci fratele meu este mai bine, nu se mai agită, nu mai este nervos, am fost la el şi ne-a primit, uitând de felul în care ne-a trimis acasă cu câteva zile în urmă. Toată săptămâna am alergat şi la serviciu şi la spital, dar nu mă simt obosită deloc. Mă rog Sfântului Ilie Lăcătuşu să mă ajute în continuare şi îi mulţumesc pentru speranţa care mi-a dat-o şi pentru felul în care ne-a ajutat cu fratele meu!

Şi ca să fie totul complet, în această perioadă soţul meu a fost delegat de la serviciu pentru 2 săptămâni în Bucureşti – (prea multe coincidenţe, nu?) … a fost exact lunea la el la mormânt, înainte de a primi numărul de telefon de la persoana care s-a oferit să ne ajute!

Eu ştiu şi simt că a făcut o minune pentru noi şi că ne va ajuta în continuare. Săptămâna ce vine soţul meu va merge din nou la el la mormânt şi îi va mulţumi în numele fratelui meu!

Sfinte Ilie Lăcătuşu, fie-ţi milă de toţi cei care sunt bolnavi, în amărăciune, în lipsuri şi în dureri, vindecă-i şi înseninează-le viaţa aşa cum ai făcut şi cu noi!

Sursa: http://www.atitudini.com

Total
170
Shares
Previous Post

Acatistul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

Next Post

Cântare de laudă la Sfânta Maria Magdalena

Related Posts