Cântare de laudă la Sfânta Maria Magdalena

Înfăşurată în negura tristeţii, Magdalena plânge
Moartea sângeroasă a Fiului lui Dumnezeu.

Tristeţea iubirii e cea mai amară,
Căci ea pe nimeni nu mai are în lume prieten,
Şi nicio bucurie, de nicăieri.

Lacrimile-i sunt ei mângâiere,
Şi doar durerea, singurul prieten.

Sfintei Magdalena lumea i s-a făcut întuneric.
Fragilă fiinţă, ea caută lumina,
Ea bâjbâie în noapte, fără nicio nădejde.

Mormântul Lui măcar, acela-i lumina ei,
Dar iată! – şi el e gol!
„L-au furat”, gândi ea, „gol şi neuns cu miruri!”
Ea vede şi plânge cu amar, de-amar cuprinsă.

Atunci aude glasul unui om, e lângă ea:
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
„Mă-ntrebi pe Cine caut? Voieşti ca să mă mângâi?
Atunci, de-ai luat tu Trupul, spune-mi unde L-ai pus.”

Iisus în jos priveşte femeia care plânge
Şi-i spune blând: „Maria!”
Din inima Mariei lumina iese ca un fulger;
Ea recunoaşte glasul, blândeţea lui nespusă,

Glasul ce-i dă putere, şi-n trup viaţa-i întoarce!
Glasul ce-a vindecat bolnavi,
Glasul ce-a înviat morţii.
O, voce de viaţă-dătătoare,
O, iubită-auzire!

Maria-i în picioare şi-ntorcând capul, vede:
„Rabbuni!”, strigă ea, şi soarele răsare.
Peste Maria-Magdalena, şi peste-ntreaga lume,
Răsare-o Nouă Zi.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
33
Shares
Previous Post

Minuni ale Părintelui Ilie Lăcătuşu, noul mărturisitor, adunate de Ciprian Voicilă

Next Post

Mărturie a Părintelui Iustin Pârvu despre o minune săvârşită în lagărul de la Periprava prin rugăciunile Părintelui Ilie Lăcătușu

Related Posts