Iată ce ne-a povestit Părintele Ioan despre Biserica Sfintei Muceniţe Paraschevi.
Bisericuţa Sfintei Muceniţe Paraschevi a fost zidită în 1935. Era o Biserică mică, acoperită cu tablă. În apropierea sa se aflau temeliile unei Biserici mari a Sfintei Chiriachi. În ziua pomenirii Sfintei, pe 26 iulie 1987, am liturghisit în Bisericuţa sa. Când am spus „Crezul” toată Biserica s-a umplut de bună mireasmă. După ce s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie, credincioșii au vrut să o rugăm pe Sfântă pentru ploaie, pentru că de două luni nu mai plouase și era mare uscăciune. Serviciul meteorologic prognoza că arșiţa va continua vreme de încă o săptămână și nu exista nicio probabilitate că va ploua. Atunci am îngenuncheat toţi și am făcut rugăciune cu credinţă și cu nădejde către Dumnezeu și către Sfânta Muceniţă Paraschevi. După ce am terminat slujba, nici nu am apucat să ajungem în sat, că a și început să tune și să fulgere. Ploaia a durat două ore. Atunci au venit și niște locuitori din Livadia, care aflaseră ce se întâmplase, ca să ne mulţumească.
Niște consăteni de-ai mei mi-au povestit câteva minuni ale Sfintei Muceniţe Paraschevi. Odată, Tsolakidis B. în timp ce se îndrepta spre Biserica Sfintei Muceniţe Paraschevi, a văzut o femeie îmbrăcată în negru, care l-a întrebat unde merge. I-a spus: „Merg la Bisericuţa Sfintei Muceniţe Paraschevi” și îndată femeia a dispărut. Tsolakidis a adăugat: „Am simţit cum mi se taie picioarele și nu mai pot să merg, pentru că am înţeles că era însăși Sfânta”.
Un cioban din Kerkini obișnuia ca, în timpul verii, să-și ducă oile la agheasmă, ca să le adape. Într-o zi i s-a arătat Sfânta Muceniţă Paraschevi și i-a spus să nu mai ducă oile acolo, pentru că aceea este agheasma ei.
La următoarea Dumnezeiască Liturghie pe care am făcut-o la Sfânta Muceniţă Paraschevi, la predică am spus că „nici coteţele nu sunt făcute din tablă și ar trebui să mărim Bisericuţa ei”. De asemenea, am făcut din nou rugăciune și iarăși ne-a auzit Dumnezeu și a plouat. Atunci am început să adunăm bani pentru renovare. O doamnă a dat cincisprezece mii de drahme. Am mai primit și din alte părţi donaţii generoase. În Petritsi am găsit zidari și astfel în primăvara anului 1989 am început cu pereţii.
La praznicul Sfintei, pe 26 iulie 1989, Bisericuţa era fără acoperiș. Eu, ca preot, aș fi fost mai ferit, însă toţi credincioșii ar fi stat în soarele arzător. Eram mâhnit și m-am rugat fierbinte Sfintei să facă ceva pentru ei. În ziua următoare soarele a început să dogorească încă de dimineaţă. Atunci Sfânta a făcut o minune și, în vreme ce deasupra satului Belles soarele strălucea pretutindeni, deodată a venit un nor alb, care a acoperit Bisericuţa pe o rază de cincizeci de metri și a plecat numai atunci când s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie!
În timpul acelei Dumnezeiești Liturghii am văzut-o de trei ori pe Sfânta Muceniţă Paraschevi, care ne-a mulţumit. În afară de mine a văzut-o și Teofanidis P. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil”[1].
[1] Psalmul 67, 35.
Extras din Preotul Ioan Kalaidis – Marelas Atanasios, Mavrokefalos Anestis, Pavlidis Pavlos, editura Evanghelismos.
