Minunile Sfintei Ana II

Minunea I

Era în anul 1900 când s-a petrecut următorul fapt. Soția lui Avgherinos Voutsa, Aglaia, din Artaki, se îmbolnăvise grav. Medicii însă nu i-au găsit nici o boală. Atunci mama ei, care avea multă credință în harul făcător de minuni al Sfintei Ana, a adus-o la biserica din Vori. A rămas acolo patruzeci de zile în post și în rugăciune. Preotul îi citea exorcisme.

În vremea când se săvârșea slujba Aghesmei bolnavii obișnuiau să țină icoana în brațe. Aceasta a făcut și bolnava Aglaia. În ultima zi, în vremea săvârșirii Aghesmei, icoana, pe care bolnava o ținea în brațe, a luat-o pe Aglaia cu o putere nevăzută și a dus-o la mare. Aici a afundat-o de trei ori în apă. După aceasta a vomitat și s-a simțit vindecată. De atunci a trăit fără să se mai îmbolnăvească și a murit la Eghio la vârsta de 95 ani.

S.AnnaM

Minunea II

La biserica din Vori a venit o creștină, pe nume Grigorelia, din localitatea Artaki – Asia Mică. Se îmbolnăvise de psihopatie. A rămas la biserică vreme de patruzeci de zile în post și rugăciune. Preotul făcea Agheasmă și citea exorcisme în fiecare zi. De multe ori sfânta icoană o ducea pe bolnavă la mare, făcea un cerc cu ea în apă, fără s-o afunde, după care iarăși o scotea la uscat. După patruzeci de zile s-a făcut bine și s-a înapoiat la casa sa.

Minunea III

Fotie Mantikas refugiat în Eghio istorisește următoarele:

„ În Mai 1910 mă aflam în Constantinopol. Acolo m-am îmbolnăvit și ai mei m-au dus la Spitalul Baluklí. După ce mi-au făcut analizele, medicii au chemat-o pe mama mea și i-au spus că boala mea se numește meningită și, din păcate, nu o să mă fac bine. Părinții mei, deznădăjduiți, m-au dus la Pașalimani, satul natal, ca să mor în casa noastră. Starea mea era gravă și era cu neputință să merg pe jos. De aceea părinții mei au chemat pe două rude de-ale noastre, pe Evanghelos Kavouni și Dimitrie Loui, să aducă icoana din Vori. De mai multe zile îmi pierdusem și glasul, eram mut. În clipa când oamenii noștri care aduceau icoana au călcat pragul casei noastre, am început să strig:

  • Mamă, a venit o femeie și mă mângâie pe cap!

  • Este Sfânta Ana, copilul meu, a venit să te facă bine, mi-a răspuns mama.

Atunci am deschis ochii, care de multe zile erau închiși, și am auzit cum icoana a sunat de trei ori ca un clopoțel. După aceasta a venit și preotul satului și a făcut Agheasmă. Toți rămăseseră uimiți și mai ales mama mea, care o rugase cu căldură pe Sfânta Ana să-mi dăruiască viață. Minunea s-a săvârșit și, încet-încet, sănătatea mi-a revenit. M-am făcut cu desăvârșire bine și trăiesc până astăzi (1968) cu copii și nepoți”.

Minunea IV

Katerina Hatzilia din Pașalimani a fost stăpânită de diavolul. Nimeni nu o putea stăpâni atunci când pătimea crize. La Sfânta Ana unde au dus-o, o țineau lega cu lanțuri puternice. Părinții ei au rămas lângă ea în rugăciune și post. După patruzeci de zile a plecat acasă vindecată.

Minunea V

O tânără necăsătorită din Artaki, pe nume Vasiliki, a fost stăpânită pe neașteptate de un diavol. Locuitori din Artaki aveau drept tradiție ca să alerge la harul Sfintei Ana în cazul bolilor nevindecabile. Au adus-o, așadar, pe Vasiliki la biserica Sfintei Ana legată cu funii. Însă ea de multe ori rupea frânghiile cu o putere neobișnuită și fugea de la biserica Sfintei. Pentru aceasta o țineau mereu legată și supravegheată. Însoțitorii ei au stat acolo cu ea, rugându-se, vreme de patruzeci de zile. Dar fiindcă harul Sfintei Ana nu a răspuns, au mai stat patruzeci de zile. După optzeci de zile tânăra s-a slobozit de tirania necuratului duh și s-a întors sănătoasă la casa ei.

Minunea VI

Femeia lui Panaghiotis Koutalianou, cunoscutul campion la lupte, era originară din Artaki. Pe neașteptate ea a fost stăpânită de un demon. Rudele ei a dus-o la „spitalul” Sfintei Ana. Au rămas acolo cu bolnava patruzeci de zile în post și rugăciune. După împlinirea celor patruzeci de zile bolnava s-a slobozit de demon și s-a făcut cu desăvârșire bine.

Minunea VII

De la Marmara au adus la biserica Sfintei Ana un nebun. Avea o formă gravă de nebunie. Rudele lui se primejduiau stând lângă el. De multe ori aruncase pe mama sa în mare, primejduindu-se să se înece. În vreme ce preotul săvârșea Agheasma, bolnavul ținea, după obicei, icoana în brațele sale. La un moment dat icoana a plecat din brațele sale și a stat orizontal pe capul lui. Cu o putere nevăzută bolnavul a fost luat cu tot cu icoană și dus spre mare. Pe drum a întâlnit un turc, căruia i s-a părut o glumă ceea ce vedea și a spus disprețuitor:

  • Ghiaurii au un lemn care îi lovește.

În aceeași clipă icoana a plecat de la bolnav și s-a repezit la turc, care a înțepenit de frică și a strigat cu putere:

  • Sfânta Ana, cred în tine și mă închin! Am greșit, iartă-mă!

După această întâmplare, turcul, zdrobit cu inima, a mers la preot și l-a întrebat ce dar să facă Sfintei Ana. Atât de mult l-a mișcat sufletește și l-a schimbat lăuntric întâmplarea aceasta pe turc, încât a hotărât să primească Sfântul Botez și să devină creștin. Dar și bolnavul din Marmara a plecat vindecat de harul Maicii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Minunea VIII

La locul de închinare din Vori a venit, din satul Gonia, un oarecare paralitic, care mergea cu multă greutate, folosindu-se de cârje. Se numea Gheorghie. A stat acolo patruzeci de zile, petrecând în post și rugăciune, după care a plecat cu desăvârșire sănătos. Ca să mulțumească binefăcătoarei lui, Sfintei Ana, i-a dăruit un butoi de untdelemn împreună cu evlavia și cu manifestările lui de recunoștință.

Minunea IX

În satul Roda din Asia Mică o copilă a rămas paralizată. Deznădăjduită fiind de mijloacele omenești de vindecare, a scăpat la Dumnezeu prin rugăciune. În mâhnire omul își aduce aminte mai degrab de Dumnezeu, potrivit Psalmistului, care spune: „Doamne, în necaz Ți-ai adus aminte de mine”. Din diferite istorisiri a aflat despre minunile Sfintei Ana, pe care le făcea cu icoana sa făcătoare de minuni de la Vori. Astfel a fost mișcată să se roage cu mai multă căldură Sfintei și să nădăjduiască în harul ei.

Într-o după-amiază, după rugăciunea ei, în care iarăși o rugase cu căldură și cu lacrimi pe Bunica lui Hristos, fiind în stare de veghe, întinsă în pat, pe fereastra care dădea spre mare, a văzut apropiindu-se o barcă în care era o femeie îmbrăcată în negru. Barca a ancorat și acea femeie distinsă și smerită a coborât și venea spre casa ei. S-a apropiat, a venit lângă ea și i-a spus:

  • Eu sunt Ana, pe care mă chemi mereu, dar la casa mea nu vii. De ce m-ai chemat?

  • Sunt paralizată, nemișcată, țintuită la pat și vreau să mă fac sănătoasă, a răspuns tânăra.

  • Ca să-ți dau sănătatea trebuie să mă cercetezi la casa mea, a spus aceea.

Apoi s-a întors, a plecat la barcă, s-a suit în ea și a plecat spre Vori. Cu ajutorul casnicilor ei, bolnava a fost dusă la biserica Sfintei Ana. A rămas acolo câteva zile rugându-se, după care s-a făcut sănătoasă.

Minunea X

O femeie din Artaki s-a îmbolnăvit împreună cu copilul ei. Au umblat peste tot la medici și la locuri de închinare. Au mers și la Sfânta Ana. Pe copil l-a îmbrăcat ca un călugăraș. Au rămas la biserică patruzeci de zile în rugăciune și post. În fiecare zi se săvârșeau pentru ei Dumnezeiasca Liturghie și Agheasmă. În a patruzecea zi, în timp ce se săvârșea Agheasma și bolnavii erau așezați unul lângă altul și țineau icoana în brațele lor, Sfânta Ana a săvârșit minunea sa. Icoana a început să se miște în sus și în jos pe trupurile lor, apoi a stat orizontal pe capul bolnavei și se învârtea ca o elice. După aceea o putere nevăzută a luată-o pe bolnavă, a scos-o afară din biserică și o ducea spre mare. Copilul mergea în urma ei. Când bolnava a pus piciorul în mare, l-a tras pe copil înaintea ei. L-a afundat de trei ori în mare, apoi l-a lăsat. În timp ce aveau loc acestea, era acolo o mulțime de oameni care priveau. Câțiva au alergat și au scos copilul din mare. În acest timp icoana era așezată orizontal pe suprafața mării, iar bolnava se ținea de ea. A făcut trei cicluri cu ea, după care a scos-o pe femeie afară în picioare. De îndată ce a pășit pe uscat cu icoana în cap, femeia a vomitat și a dat afară din ea un lucru urât. Apoi s-a întors în biserică cu icoana pe cap. Au continuat Agheasma, care se întrerupse, au luat icoana de la bolnavă și au pus-o la locul ei. În acel moment femeia s-a făcut bine, împreună cu copilul ei, lăudând-o cu recunoștință pe Sfânta pentru binefacerea ei.

Total
1
Shares
Previous Post

Dumnezeul meu, ia-mă!

Next Post

Postul (I)

Related Posts