Din mărturia unui monah
Când trăia Starețul meu, care-l cunoștea destul de bine pe Mitropolitul Antonie al Siatistei încă de dinainte de a deveni episcop, mi-a spus despre dânsul ca despre corifeul Ierarhilor Bisericii noastre. Astfel, după ce a adormit Starețul meu, l-am sunat pe Mitropolit și l-am rugat să mă primească să-i vorbesc. Mi-a spus să merg pe data de 22 iunie 2004, după un interval de timp, deoarece în acele zile era foarte ocupat.
Am pornit de acasă cu mașina și pe la unsprezece era în fața Mitropoliei Sisaniului și Siatistei. Era pentru prima dată când vizitam un mitropolit. Am intrat într-o cameră mică cu câteva birouri, care semăna mai mult cu un subsol, și am întrebat despre Înaltpreasfințitul. Cam într-un minut a venit în acest subsol un Bătrân smerit plin de Har, gârbovit de bătrânețe, care semăna mai degrabă cu un stareț de mănăstire, iar nu cu episcopii pe care-i vedem la televizor.
Acest Bătrân smerit era Înaltpreasfințitul.
A venit să mă heretisească pe mine, un oarecare tânăr, care nici nu-l cunoștea. După ce m-a condus la biroul său, de la etajul de deasupra, m-am spovedit, după care a început să mă sfătuiască cu cuvintele sale înțelepte și duhovnicești. Ceea ce mi-a făcut o mare impresie și vreau s-o spun, a fost că mi-a vorbit despre existența ereziei ecumeniste în Biserica noastră.
Când l-am întrebat dacă atunci când spunem despre cutare episcop că este eretic ecumenist, aceasta este mărturisire de credință?
Sfântul mitropolit nu a fost de acord cu această formulare a mea și mi-am dat seama că Sfinții au discernământ și sunt vestiți de Dumnezeu pentru acțiunile lor, mai ales în subiectele ce privesc Biserica Sa…
Textul de mai jos este din ziarul „TA NEA”:
Toți îl socotesc „ascetul orașului”. Își face mâncare singur, Mitropolia o curăța el însuși. Nu folosește telefon mobil și arareori vorbește și la cel fix. Merge cu autobuzul la Atena la Sinoadele Bisericii și cutreieră satele pe jos, uitând cum arată veșmintele arhierești bogate. „Eu sunt călugăr”, insista el ori de câte ori îi propuneau să poarte veșminte mai scumpe.
La 84 de ani ai săi, mitropolitul Antonie al Sisaniului și Siatistei se deosebește de ceilalți prin cumpătarea și viața smerită pe care o duce.
„Ce să facă un călugăr cu telefonul mobil, mai ales că și vatămă?”, răspunde cu zâmbet la observațiile tinerilor, care îl „acuză” că nu urmează tehnologia.
„Eu am avut stareț pe Mitropolitul Korinthiei, care a plecat apoi în America. Acela mi-a spus că episcopul este călugăr și așa trebuie să fie”.
Când este provocat să comenteze faptul că nu se întâmplă la fel cu ceilalți mitropoliți, se limitează să spună că: „Trebuie să avem neagoniseală, lepădare de sine și feciorie. Acestea sunt virtuțile monahului”.
„Om sfânt…”
Locuitorii din Siatista vorbesc despre Mitropolitul Antonie ca despre un „om sfânt”, care stă închis, nu dă prilejuri de sminteală și trăiește ca și călugării. Unii susțin că are o prezență limitată în viața socială, recunoscând totuși că aceasta constituie un „mod de viață” pentru el.
„Este ceva mai mult decât bun. Nu se împodobește, este împotriva luxului, nici mașină nu are”, a spus Gheorghie Ramos, care are un chioșc în Siatista.
Mitropolitul Antonie răspunde la toate cu un zâmbet. Atunci când este provocat să comenteze smintelile care tulbură Biserica Greciei în ultima vreme, evită să judece, spunând: „Nu pot să judec pe nimeni. Nu pot să spun nimic, pentru că eu sunt mai păcătos decât toți. Ierarhia Bisericii va hotărî să facă rânduială”, spune și apoi încheie subiectul.
„Din fericire avem ceva donații”. Cât despre averea Mitropoliei, el însuși descoperă, desigur fără să fie întrebat, că veniturile anuale de la biserici nu depășesc 4.000€. „Din fericire avem ceva donații și-i ajutăm pe copii să studieze. Am adunat bănuț cu bănuț și am zidit mănăstiri”, spunea el.
Mitropolia Siatistei plătește chirie pentru doi studenți la Tesalonic, și dă câte 100€ la fiecare student originar din județ. El îi primea pe toți care veneau la mitropolie și satisfăcea cererile funcționarilor și ale monahilor. Monahia Irina de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, care mers odată la mitropolie pentru treburile mănăstirii, a spus unora care erau de față: „Nu vedeți cât de smerit este? Chiar și reverendele și rasele și le spală singur. Nu lasă pe nimeni să-l ajute”.
„Este un ascet prin excelență și trăiește pentru ceea ce a fost rânduit, care nu este meserie, ci slujire”, spune un funcționar al mitropoliei, Zisis Gutas. Mitropolitul se îndeletnicea și cu tot felul de treburi, slujind lumea care venea să-i ceară ajutorul. „Nu refuză pe nimeni, ci pe toți îi primește preocupându-se de problemele lor”.
Marea lui dragoste erau „cătunele”, așa cum numea el satele de munte din mitropolia sa, care aveau 20-30 de locuitori.
„Am mers la un sat cu o mașină militară, iar de la un punct am mers pe jos”, spunea mitropolitul. Se simțea plin de putere, în ciuda vârstei sale, atunci când avea să facă aceste călătorii în toate parohiile Mitropoliei. „Mai târziu, atunci când nu voi mai putea, mă voi retrage la mănăstire, căci acolo este viața mea”.
[Ziarul TA NEA din 5 Martie 2005]
„Nu mă deranjează că nu am mașină, ca și ceilalți mitropoliți, nici că mă numesc mitropolitul Transportului în comun. Deși mă ostenesc, dar slavă lui Dumnezeu, încă mă țin bine pe picioarele mele”.
[Ziarul TA NEA din 22 Noiembrie 2001]
∗∗∗
Ultimele clipe ale fericitului Mitropolit Antonie al Siatistei și arătările după adormirea sa.
Cu puțin timp înainte de a se îmbolnăvi – se vede că și-a presimțit sfârșitul – l-a rugat pe Părintele Ștefan să vină să-l spovedească. I-a spus să stea la biroul său și să-și pună epitrahilul. Apoi Mitropolitul a îngenuncheat înaintea Părintelui Ștefan, în ciuda împotrivirile acestuia, și s-a spovedit. Rușinându-se să-i citească dezlegarea, mitropolitul i-a spus: „De vreme ce m-am spovedit, trebuie să-mi citești și rugăciunea de dezlegare”.
După aceasta a mers la medic și i-a găsit un cancer răspândit în zona abdominală de mulți ani. Însă nu a avut dureri, ci până la acel moment se simțise sănătos și sprinten.
După ce a fost operat, a spus că în timpul operației a văzut lucruri minunate din Împărăția lui Dumnezeu și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să le vadă. După recuperare se ruga cu mâinile ridicate, iar lacrimile îi curgeau ca niște râuri.
Unui cunoscut de-al său, care l-a vizitat în dimineața zilei Sfântului Nicolae, i-a strâns mâna și i-a spus: „Domnul a hotărât să mă ia. Să le spui celorlalți că-i iubesc și că mă voi ruga pentru ei de sus”.
L-a vizitat și o persoană politică sus-pusă atunci când era bolnav și i-a sărutat mâna. Apoi a spus celorlalți ai săi: „Pentru prima dată sărut mâna unui purtător de rasă, și aceasta pentru că-l consider sfânt”.
În ultimii îi plăcea să rostească în predicile sale cuvintele: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și le faceți bine!”, referindu-se la pilda Sfântului Dionisie, care l-a iertat pe ucigașul fratelui său. Și Dumnezeu a binevoit ca Mitropolitul să adoarmă în ziua prăznuirii Sfântului Dionisie, la 17 Decembrie 2005.
Pe la mormântul său trec mulți care se închină și cer ajutor duhovnicesc, pentru că sunt convinși că Mitropolitul are multă îndrăznire la Dumnezeu. Doi creștinii s-au închinat la mormântul Mitropolitului în vreme de iarnă și au simțit multă vreme o bună mireasmă, fără să aprindă tămâie și fără să existe flori.
După adormirea sa, un cunoscut de-al său l-a văzut în vis, căruia Mitropolitul i-a spus: „Sunt lângă voi. Vă ajut. Iată, o vezi pe această femeie? Are o problemă și trebuie s-o ajut”. Și i-a arătat o femeie de vârstă mijlocie.
Altuia, care l-a văzut în vis în a patruzecea zi de la adormirea sa, i-a spus: „Nu te neliniști! Toate vor merge bine. O rog pe Maica Domnului să-ți dea o soție foarte bună”. Lucru care s-a și împlinit după puțină vreme.
Odată s-a arătat în vis unui fiu duhovnicesc de-al său și i-a spus: „Pregătește-te, căci vin să te iau!”. Dar acela nu a înțeles atunci sensul cuvintelor Mitropolitului. Și fiind sănătos, neavând nici o problemă de sănătate, peste câteva zile a adormit.
Simplul și smeritul ierarh, fără zgomot, așa cum a trăit și s-a nevoit, tot astfel a și plecat din această viață, lăsând în urma sa o bogată lucrare duhovnicească, viața sa luminoasă și smerenia sa educativă.
Să avem binecuvântarea sa! Amin.
