Odată cunoscutul scriitor Dostoievschi a ieșit la plimbarea sa de seară. La un moment dat se apropie de el un cerșetor, care, întinzând mâna, îi cerea ajutor. Atunci scriitorul caută prin buzunare să găsească vreun bănuț, dar nu a aflat nimic. A vrut să-i dea ceasul, dar a observat că și pe acela îl uitatase acasă. Aflându-se în această situație, marele scriitor s-a roșit la față și neștiind ce s-a facă, s-a plecat și, sărutând mâna cerșetorului orb, i-a șoptit:
– Iartă-mă, omule bun, dar în această clipă nu am nimic să-ți dau.
Însă bătrânul cerșetor i-a răspuns:
– Mulțumesc mult. Am primit darul tău. Ceea ce mi-ai dat nu am putut afla nicăieri în altă parte. Foarte rar găsesc moneda bunătății.
