„Te-am privit când te-ai trezit dimineață. Am așteptat să-mi spui două-trei cuvinte, mulțumindu-Mi pentru toate câte ți s-au întâmplat, cerând părerea Mea pentru toate câte plănuiești să le faci astăzi. Am observat că erai foarte ocupat, căutând să afli hainele potrivite pentru a merge la munca ta.
Am nădăjduit să găsești câteva clipe, ca să-Mi spui Bună ziua! , dar iarăși erai foarte ocupat. Ca să vezi că sunt lângă tine, am făcut pentru tine cerul cu multe culori și ciripitul păsărilor. Ce păcat însă că nu ai observat nici măcar prezența Mea! Te priveam cum plecai grăbit la munca ta și din nou am așteptat. Cred că din cauza muncii tale nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două cuvinte. Pe când te întorceai de la muncă, am văzut oboseala ta și ți-am trimis o ploaie măruntă, ca să alunge de la tine presiunea zilei. Am crezut că făcându-ți acest dar, îți vei aminti de Mine. Ca răsplată însă M-ai înjurat supărat. Îmi doream atât de mult să-Mi vorbești…
Negreșit, ziua nu era încă terminată… Apoi ai deschis televizorul și în timp ce tu urmăreai emisiunea ta preferată, Eu așteptam. Apoi ai cinat cu cei apropiați ai tăi și pentru încă o dată nu ți-ai adus aminte de Mine. Văzându-te atât de obosit, am înțeles tăcerea ta și am stins strălucirea soarelui, ca să te odihnești, dar nu te-am lăsat în întuneric total. Am lăsat aprinse de veghe pentru tine mulțime de stele. Erau atât de frumoase… Păcat însă că nu le-ai observat… Dar nu-i nimic… Oare, chiar nu înțelegi că Eu sunt aici pentru tine? Am mai multă răbdare decât poți să-ți închipuiești. Vreau să-ți arăt aceasta, ca și tu la rândul tău să o arăți celor din jurul tău. Te iubesc atât de mult, încât te voi aștepta până la sfârșit. Acum din clipă în clipă te vei trezi din nou. Nu-Mi rămâne decât să te iubesc și să nădăjduiesc că măcar astăzi Îmi vei dărui puțin timp din timpul tău”.
Din cartea Ascultă-Mă!, ce va apărea în curând la Editura Evanghelismos.
