Moșul Gheorghe Lazăr, săracul, zicea:
– Drăguță, să nu te gândești decât la iad și la moarte. Să nu te gândești la nimica, decât că vine moartea și iadul. Că dacă te gândești la iad, nu ajungi în iad.
El mergea din sat în sat plângând și zicând Psaltirea, că o știa toată pe de rost. Și unde ajungea, oamenii erau toți după el. A venit odată la iarmaroc în Târgul Neamț într-o luni și l-au suit oamenii într-o căruță să țină predică. Nu a mai vândut nimeni în ziua aceea. Ținând predică acolo și învățând oamenii, tot iarmorocul a venit la Moșul Gheorghe.
Și s-a întâmplat atunci că o evreică tânără nu putea naște, era prima dată, când trebuia să nască primul copil, și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, că zicea că nu mai poate, moare. Nu mai putea nici răcni și zicea că moare. Au venit evreii la Moșul Gheorghe:
– Moșu’ Gheorghe, noi suntem evrei.
– Dar drăguță, ce ai?
– Moare fata noastră. Hai la noi că gata, doctorul a spus că nu mai are ce face, moare fata noastră.
– Drăguță, lasă să termin predica.
– Moșu’ Gheorghe, acum moare chiar acum moare.
– Nu moare până nu vin eu.
Și au stat și au așteptat până a terminat predica, apoi s-a luat un cârd de evrei după el. Zice:
– Dar vă botezați?
– Toți ne botezăm dacă trăiește fata, că numai pe aceea o avem.
Boierul era bogat, om voinic. Când au ajuns acolo, un cârd de evrei pe lângă ea, ea era mai moartă, nu mai putea, gata, stăteau pe lângă dânsa. Dar Moșul Gheorghe, când a deschis ușa, a strigat:
– Hai, deschide-te cu Dumnezeu și cu Maica Domnului.
Tot atunci a și născut. A venit și i-a făcut cruce pe cap și a spus:
– Să fie al lui Hristos.
– Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. S-au botezat atunci 5-6 familii de evrei în Târgu Neamț.
Părintele Cleopa
