Departe de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Georgia a cunoscut credința creștină încă din secolul al IV-lea. Aflată în apropierea marelui Imperiu Persan, în care idolatria era mai mult decât religie, Georgia nu s-a putut bucura de prezența misionarilor creștini, așa cum s-au bucurat alte popoare ale Europei. Și, totuși, Dumnezeu a făcut să rodească și aici florile credinței creștine. Oameni simpli, cu familii și griji cotidiene, au fost luminați de Harul lui Dumnezeu, lepădând învățătura idolatră, propovăduind în schimb credința în Mântuitorul Iisus Hristos.
Un astfel de exemplu este Sfântul Eustație, prăznuit de către toate Bisericile Ortodoxe în ziua de 29 iulie. De neam din Persia, Bgrobandaves, așa cum se numea înainte de botez, s-a născut într-o familie care se închina focului, chip al zeului Zoroastru. Tânăr fiind, el și-a întemeiat o familie, traiul de zi cu zi câștigându-l din confecționatul sandalelor. Deși nu îi lipsea nimic, simțea că viața însemna mai mult decât a face curele și tălpi.
În timpul domniei împaratului georgian Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, Eustație și-a luat familia și s-a mutat în vechea capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta. Lucra la sandale și, deși nu era creștin, mergea în fiecare zi să asculte slujbele de la Biserica creștinilor, momente care îi aduceau bucurie. Încet, încet, în suflet i s-a așternut dragostea pentru Mântuitorul Iisus Hristos, primind botezul din mâna Arhiepiscopului Samuel.
Bucuria converterii la creștinism nu a fost văzută cu ochi buni de către perșii și georgienii din cetate. Că să-l convingă să revină la închinarea la zeul Zoroastru, a fost pârât la generalul Arvand-Gubnav. După luni de închisoare, Sfântul Eustatie și ceilalți mărturisitori ai lui Hristos au fost eliberați. Nu pentru mult timp, pentru că noul guvernator al Persiei, Bezhan-Buzmil a dat ordin ca Eustație să fie adus în fața sa: „Sfântul Eustație a răspuns cu demnitate: Poate cineva sa îl părăsească pe Făcătorul lumii și să adore o simplă creatură a Lui? Nu se va întâmpla niciodată! Nici soarele, nici luna, nici stelele nu sunt dumnezei, ci Dumnezeu e Cel care a făcut soarele să strălucească ziua și luna cu stelele să strălucească în întunericul nopții. Focul nu este Dumnezeu, focul e făcut de om și este stins de om”.
Din ordinul guvernatorului persan, Sfântului Eustație i s-a taiat capul. Înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca după moartea sa, trupul să-i fie înmormântat în cetatea Mtskheta. De sub Sfânta Masă a Altarului Bisericii Svetitskhoveli, Sfântul Eustație străjuiește până astăzi întrega Georgie creștină.
Nicolae Pintilie
Sursa: http://doxologia.ro
