Ierom. Savatie Baștovoi
Războiul duhovnicesc despre care au vorbit și au scris Sfinții nu este o metaforă, ci un termen care ne amintește că orice război și crimă, personală sau politică, și-a avut începutul într-un gînd, într-o plămădeală lăuntrică.
Ne aflăm în război în orice clipă a vieții noastre. Acolo unde sînt doi oameni, este și ispita războiului. Cain și Abel erau frați de sînge, dar războiul și-a făcut loc între ei și Cain l-a ucis pe Abel.
Orice patimă care își face cuib în inima noastră este un sol al războiului. Orice patimă este un înger ucigaș. Cele șapte patimi de moarte sînt numite așa nu doar pentru că ne ucid sufletul, ci pentru că, deîndată ce se ivește prilejul, se năpustesc asupra aproapelui și îl ucid.
Paza simțurilor, paza minții și a judecății cu gura trebuie să ne păzească de acest război atotcuprinzător. Tot ce auzim are menirea de a fi crezut de noi, dar numai cuvîntul lui Dumnezeu este adevărul.
Să judece fiecare cît din cele auzite sînt de la și despre Dumnezeu, și cîte sînt de la oameni tulburați de mînie și nemulțumire. Așa vom ști în ce măsură sîntem supuși războiului.
Nu este destul să fugim de rău și de război, ci să și căutăm pacea lăuntrică, despre care prorocul David spune că este o călăuză vie, credem noi o Persoană, adică Duhul Sfînt: “Îndepărtează-te de la rău și fă binele, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33).
