Omul care merge dintr-un loc în alt loc stabilit se numeşte călător. Tot aşa şi noi, creştine, din ziua naşterii noastre şi până în clipa morţii suntem călători; păşim pe calea vieţii. Un călător poate avea un drum lung de parcurs, altul – unul scurt. Tot aşa şi căile vieţii noastre nu sunt la fel – unul îşi încheie alergarea mai devreme, altul merge până mai departe.
Călătorul e atent să se ferească de toată nenorocirea din drumul său. Tot aşa şi noi, cei care mergem pe drumul acestei vieţi, trebuie să ne păzim. „Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărănd vremea, căci zilele rele sunt” (Ef. 5:15,16).
Sursa: Comoară duhovnicească, din lume adunată – Sfântul Tihon din Zadonsk, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008 via http://doxologia.ro.
