Din viața Starețului Epifanie Theodoropulos
(S-a publicat textul de mai jos cu pretextul noii provocări a Academiei Teologice din Volos, care, în ultima vreme, pune la îndoială fără ocolișuri autoritatea și însemnătatea Sfintelor și insuflatelor de Dumnezeu Canoane)
Odată a vizitat mănăstirea un teolog copt. În discuţia pe care a avut‑o cu Stareţul, acesta i‑a urat ca Dumnezeu să‑l călăuzească cât mai degrab la Ortodoxie. Deoarece Sfintele Canoane interzic rugăciunea împreună cu ereticii, Stareţul nu i‑a îngăduit să participe la slujbele din Biserică, ci să le asculte din arhondaric, care se află alături. „Îmi aduc aminte, povesteşte martorul acestei întâmplări, că, printre altele, a spus:
– Nu am făcut niciun lucru bun în viaţă, cred însă că Sfintele Canoane vor da cuvânt de apărare pentru mine înaintea lui Dumnezeu.
Când vizitatorul eterodox a voit să plece din mănăstire, Stareţul l‑a heretisit cu multă smerenie şi i‑a pus metanie, spunându‑i:
– Fiule, dacă ţi‑am dat impresia că am ceva personal cu tine, iartă‑mă. Comportarea mea n‑a avut nicio antipatie faţă de persoana ta, ci astfel îmi impun Sfintele Canoane.
***
Stareţul slujea la Arhiepiscopia Atenei numai după ce lua binecuvântarea scrisă a Arhiepiscopului, pe care o purta întotdeauna cu el. Odată, Protosinghelul[1] a trimis un episcop‑vicar la Trei Ierarhi să cerceteze dacă Părintele Epifanie are binecuvântare de slujire. Când acela a văzut că Stareţul e atât de sârguitor, încât să aibă întotdeauna orice act ar fi trebuit, a telefonat celui ce l‑a trimis, spunându‑i cu umor:
– Are nu numai diploma, ci şi binecuvântarea practicării funcţiei sale.
***
– Părinte, absolutizaţi Sfintele Canoane.
– Fiule, cum aş putea să nu absolutizez, de vreme ce ele sunt roadele Sfântului Duh? În canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic se spune clar că Sfinţii Părinţi sunt aceia care au întocmit Sfintele Canoane, precum şi Sfinţii Apostoli. Toţi, luminaţi fiind de Unul şi Acelaşi Duh, au rânduit cele de folos. Cine sunt eu, aşadar, să le relativizez?
***
– Părinte, prin alipirea Sfinţiei Voastre de Sfintele Canoane aţi ajuns legist.
– Nu, fiule! În vremea când mulți născocesc multe pretexte ca să arunce la coşul de gunoaie aceste roade ale Sfântului Duh, eu mă îndărătnicesc să stau cu respect desăvârşit înaintea Lui şi a purtătorilor‑de‑Dumnezeu Părinţi, care au legalizat poruncile Lui. În acest sens, dacă vrei, sunt legist.
***
– Părinte, este cunoscut faptul că sunteţi cu asprime fixat în respectarea întocmai a Sfintelor Canoane, în rezolvarea problemelor bisericeşti şi în duhul acesta scrieţi lucrările Sfinţiei Voastre. Nu cumva v‑aţi căit vreodată de poziţiile pe care le‑aţi luat, văzând evoluţiile ulterioare ale lucrurilor?
– Nu, fiul meu cel bun! Nici gând! Şi acum de aş scrie despre aceleaşi subiecte, la fel le‑aş scrie şi aceeaşi poziţie aş lua. Niciodată în viaţa mea nu m‑am căit că am susţinut poziţia Sfintelor Canoane când înterziceau ceva. Pentru multe altele toţi ne căim cu amar, însă pentru respectarea Sfintelor Canoane, nu!
Din Cartea, Crâmpeie de viață, ed. Evanghelismos.
[1] 1 Protosinghelul este omul de încredere al Arhiepiscopului, al doilea după acesta în arhiepiscopie. Există numai un singur protosinghel în fiecare arhiepiscopie care poate fi ieromonah, arhimandrit sau chiar preot de mir.
