PS Ignatie (Episcopul Hușilor)
În general, noi suntem captaţi şi ne atrage atenţia nedreptatea socială. Prea puţin amendăm sau suntem atenţi la nedreptatea morală pe care ne-o poate provoca cineva. Din nefericire, în lumea în care trăim, ne facem nedreptăţi morale, devenim răutăcioşi, atât în spaţiul virtual, în media scrisă, cât şi unii altora, la serviciu sau în familie. Noi înşine nu ştim ce înseamnă iertarea. Omul care nu ştie să ierte îşi transformă viaţa şi devine un mare profesionist al nedreptăţii morale. Nedreptăţeşte permanent. Nu contează dacă ceea ce spune este adevărat sau fals. De cele mai multe ori proferează minciuni, calomnii. Inventează. Nu cunoaşte omul, dar lansează bârfele. Nu se fundamentează pe nimic şi nu are niciun argument.
Acest tip de nedreptate morală se întâlneşte, în general, în spaţiul virtual, la rubrica comentarii. Găsim acolo tipologia de oameni care sunt profesionişti ai nedreptăţii morale. Ciopârţesc şi maculează identitatea unui om gândind că, dacă ei nu sunt identificaţi, dacă sunt anonimi, fapta lor nu are niciun fel de repercusiuni şi gravitate morală. Se înşeală! Toate nedreptăţile morale pe care le provocăm celor din jur – cu atât mai mult cu cât ele sunt mai nefundamentate şi nu au nicio legătură cu viaţa omului, cu personalitatea lui – îşi vor cere tributul. Nu Dumnezeu este Cel care pedepseşte, ci nedreptatea se va întoarce ca un bumerang şi îl va zdrobi pe autorul ei. Nicio nedreptate morală nu rămâne nerăsplătită. Cu atât mai mult cu cât în chip meschin, cu un suflet murdar, răutăcios, pur şi simplu se murdăreşte un om nevinovat.
Dumnezeu nu îngăduie nedreptatea morală. Ea ne transformă, fără să ne dăm seama, din oameni, în fiare. Cine provoacă o nedreptate morală în lumea virtuală, a internetului, să nu îşi închipuie că în propria familie sau la locul de muncă va fi ca un înger. Tot fiară va fi. Profesând tot timpul «meseria» de lichea, inevitabil se va metamorfoza, iar răutatea lui va avea o înrâurire asupra întregii lui vieţi. Va suferi şi el şi cei din jur. Un om rău este un om chinuit, un om cu sufletul urât, care îi chinuie inclusiv pe cei din jur, pe care îi iubeşte.
Atitudinea de a provoca nedreptate morală devine ca un reflex şi ajunge să nedreptăţească şi pe cei din familie şi din jur. Oamenii care fac nedreptăţi morale sunt oameni mici la suflet, care au în mâinile lor puterea. Să ne ferească Dumnezeu de omul mic la suflet căruia i se dă şi puterea. Devine «diavol» cu chip de om. Pentru el, esenţialul este să multiplice mizeria, să o răspândească. În iertare se închid rănile şi îmboboceşte iubirea. Sufletul celui care provoacă nedreptate morală este unul golit de iubire.
Împăcare: pentru ea nu este niciodată prea târziu. Soarele de pe cerul vieţii noastre comune este întunecat de norii neîncrederii, de ceaţa incorectitudinii, de suspiciune şi prefăcătorie, de noaptea mâniei şi a urii. Soarele din viaţa noastră este împiedicat să lumineze de zidurile pe care le-am ridicat între oameni, ziduri nevăzute şi misterioase, în propriile noastre locuinţe, în cercul cel mai restrâns al familiei noastre. Necruţători, ţinem uşile închise în faţa celor pe care nu vrem să îi mai vedem şi să îi mai auzim.
Împăcare: singura mână care alungă cu răbdare norii.
Împăcare: întâia lumină care dimineaţa, treptat, alungă noaptea.
Împăcare: cheia care în sfârşit deschide iarăşi uşile de nepătruns.
Nu este niciodată prea târziu pentru împăcare, pentru că nu este niciodată prea târziu pentru a iubi şi nu este niciodată prea târziu pentru a fi fericit. Cine nu vrea împăcare rămâne în noapte şi fământările îi cuprind inima ca o tumoare canceroasă. Cine nu vrea împăcare se pedepseşte, mai înainte de toate, pe sine însuşi. Împăcarea poate să pară imposibilă, pentru că orice împăcare trebuie să vină din două părţi. Împăcarea nu poate fi obţinută prin constrângere. Împăcarea trebuie semănată, bobiţe mici de pace şi prietenie. Împăcarea trebuie lăsată să crească de-a lungul drumului pe care te întâlneşti cu celălalt. Împacă-te atât cât depinde de tine şi atât cât poţi, cu toţi oamenii din jurul tău. Nu este niciodată prea târziu.
Sursa: https://episcopiahusilor.ro/
