Neo-ortodoxia

Preot Ioan Istrati

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui. Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.

Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.

E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu plăcere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.

Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.

Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea pentru moarte, noțiunea de crimă.

Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.

Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.

Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la “frații” protestanți.

Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.

Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.

Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație.

Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic…

Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.

Previous Post

Viaţa Cuvioasei Eufrosina fecioara, egumena Mănăstirii Poloţca

Next Post

Evanghelia zilei (Ioan 12, 36–47)

Related Posts
Total
0
Share