Porunca dragostei lui Dumnezeu se împarte în două porunci distincte, care constituie, în esență, cele două fețe ale aceleiași monede. Este vorba de porunca dragostei către Dumnezeu și către aproapele. „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”.
În ceea ce privește dragostea către aproapele, Sfântul Nicodim Aghioritul distinge între dragostea personală și dragostea sobornicească. Dragostea personală, care îi privește pe părinți, pe rude, pe prieteni și pe cunoscuți, este comună tuturor oamenilor, chiar și necreștinilor. Dragostea sobornicească, dimpotrivă, îmbrățișează pe toți oamenii fără excepție, indiferent de rudenie, criteriu rasial sau religios, poziționare ideologică, civilizație sau obârșie și pe aceasta sunt chemați mai ales să o dobândească creștinii ortodocși, preoții, mirenii și monahii. Dragostea sobornicească constituie diferența specifică dintre creștini și ceilalți oameni. De aceea și Domnul spune în Evanghelie că „întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți Ucenicii Mei”.
Cum se dobândește dragostea sobornicească?
Pentru dobândirea dragostei sobornicești este nevoie de o nevoință ascetică de mulți ani, astfel încât să fie luptate patimile ce împiedică dragostea curată să lucreze, să se întărească sufletul într-o stare duhovnicească de nepătimire și să se împlătoșeze cu îngăduința față de păcatele, nedesăvârșirile și neputințele aproapelui, cu nepărtinirea și antisubiectivismul față de el, ce nu va fi influențat de schimbările lui bruște. Dragostea lui Dumnezeu către noi rămâne nemicșorată și la fel să fie și dragostea noastră.
Evoluția duhovnicească ce o parcurge sufletul pentru a dobândi dragostea sobornicească cunoaște o mulțime de schimbări. În linii generale se observă următoarele etape: prima venire a Harului dumnezeiesc; ridicarea Harului dumnezeiesc și venirea din nou a Harului.
Extras din Dragoste predată de Dumnezeu– Sf. Vlasie – Pilios, care va apărea la Editura Evanghelismos.
