Pr. Savatie Baştovoi
Împărtășirea din același potir are ca scop unificarea noastră în Hristos. Fiecare în parte se unește într-un singur Trup, devenind una. Latinescul “cuminicare” are același sens, de a fi una. Devenim una, ne unificăm, prin părtășia la Trupul și Sîngele Domnului.
Hristos se unește cu fiecare din noi, în chip tainic, prin Împărtășire, ca și noi să fim una, adică să ne unim între noi, alcătuind trupul Bisericii. Faptul că noi mîncăm și bem din același potir, din singurul potir, arată că toți sîntem o gură și o inimă.
Orice îngrețoșare sau frică, orice bănuială rea care ne face să dorim o împărtășire separată de ceilalți este străină duhului iubirii și a unității.
Noi, creștinii, ne împărtășim din același potir și cu aceeași linguriță nu pentru că nu avem acasă pahare și lingurițe de unică folosință, ci pentru că noi avem între noi aceeași dragoste și încredere pe care o are mama față de copilul său, gustînd întotdeauna din lingură înainte de a o oferi ca să vadă dacă nu e prea fierbinte.
Actul Împărtășaniei nu este unul tehnic care are ca scop asigurarea transmiterii unui conținut dintr-un vas în gurile noastre, ci este un act de taină, plin de încărcătură spirituală și unde unicitatea Potirului și unirea celor ce sorb din el este fundamentală.
Iată de ce discuțiile care vin să propună practici ciudate de împărtășire cu Trupul și Singele lui Hristos lovesc în sensul și rostul însuși al Cinei de Taină pe care însuși Hristos ne-a lăsat-o.
Potirul ne unește, nu ne separă.
Subiectul este mult mai grav decît se încearcă a fi prezentat. Este pentru prima dată în istoria de 2000 de ani a creștinismului cînd autoritățile statului fac legi în Altar.
