Noi toți suntem Biserica

Preot Visarion Alexa

În teologia dogmatică, Tatăl naște pe Fiul și izvorăște pe Duhul Sfânt. Fiul este Cuvântul care rostește voia Tatălui, iar Duhul Sfânt este energia, vântul, adierea care împlinește lucrarea Tatălui în lume.

Dumnezeu ni S-a arătat nouă în diferite etape istorice ale universului. Când lumea a fost creată, Tatăl a fost în prim-plan. El a săvârșit lucrarea.

Apoi, în momentul în care Adam a pierdut Raiul, Fiul S-a întrupat, venind în lume prin lucrarea Duhului Sfânt. El este Cel care a făcut posibilă venirea lui Hristos pe pământ, El este Cel care binecuvântează, sfințește, Cel care lucrează în lume.

Când Iisus S-a înălțat la Cer, Apostolii s-au speriat crezând că fără El sunt pierduți, singuri. Iisus însă le-a zis: “Nu veți fi singuri! Încă puțin si voi trimite la voi pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Împăratul Ceresc.”

La cincizeci de zile după Înălțare, pe când Apostolii erau adunați într-un foișor, deasupra fiecăruia dintre ei a apărut o flacără ca o limbă de foc. Nu înainte de a se simți adierea ca de vânt.

Apostolii erau retrași acolo de frica iudeilor și prima lucrare a Duhului Sfânt a fost aceea de a le da putere, curaj. Petru iese în piața din Ierusalim, unde erau adunate câteva mii de oameni, și acolo rostește un cuvânt extraordinar.

El a vorbit atunci în aramaică dar, prin puterea Duhului Sfânt, fiecare om care era acolo înțelegea în limba lui într-o traducere simultană.

Dacă vreți, așa cum se întâmplă azi, cu ajutorul tehnicii, atunci când participăm la câte o conferință internațională. Poți selecta, cu ajutorul unui buton, limba în care vrei să asculți vorbitorul.

Câteva mii de oameni s-au convertit atunci și au cerut să fie botezați.

Duhul Sfânt este Cel care sfințește apa, casa noastră.

Duhul Sfânt coboară la botez în apa aceea nesfințită și, prin puterea rugăciunii, impregnează apei, uleiului cu care este uns pruncul, puterea Sa.

Fiecare dintre noi am primit pecetea darului Duhului Sfânt, atunci când preotul ne-a scos din cristelnița botezului. Noi suntem plini de Duh Sfânt, încă de la botez.

Rusaliile arată că Biserica este alcătuită din Episcopi, preoți și din popor. Dumneavoastră nu sunteți simple prezențe, atunci când săvârșim Sfânta Liturghie ci, o dată cu botezul dumneavoastră , ați devenit preoție împărătească a lui Hristos.

Duhul Sfânt ne-a transformat din persoane pasive, care doar asistă, în persoane lucrătoare, care se roagă împreună cu preotul ca Dumnezeu să mântuiască lumea aceasta.

Noi toți suntem Biserica!

Duhul Sfânt nu este o pasăre care se așază pe o cracă ci, așa cum L-a închipuit Brâncuși, este “Măiastra”, o transfigurare ce se arată la Botezul Domnului.

Aceste lucrări în lume ale celor Trei Presoane nu s-au întâmplat pentru că Tatăl a poruncit în chip stăpânitor Duhului Sfânt să coboare în lume și nici Fiului.

Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă următoarea scenă: un copilaș vine la mama lui și îi spune: “Mami, te rog, fă-mi o plăcintă!” Pare poruncă? Nu cred! Pare o dorință în care fiul îi spune cu dragoste mamei sale să-i facă ceva bun de mâncare, iar mama, mișcată de dragoste, vine în întâmpinarea dorinței fiului.

Aceasta este imaginea Treimii, unde nu există porunci stăpânitoare ci, după cum Părinții au numit-o, există porunca iubirii, în care cele Trei Persoane împlinesc voia una alteia într-o ascultare și într-o împlinire a iubirii.

Nimic nu poate face mai frumoasă viața unei familii decât să asculți, să rogi și să împlinești voia celuilalt cu și din iubire. Din dragoste, nu din frică sau din obligație.

Aici, în sânul Sfintei Treimi vedem legea fundamentală după care cele Trei Persoane se mișcă spre noi și lucrează împreună cu noi.

Gândiți-vă însă cum ne raportăm noi la Ei. Mulți trăim cu frică. Ne e frică să nu ne bată Dumnezeu și trăim cu frică și cu vinovăție (nu cu pocăință!), în fiecare zi și nu înțelegem că suntem chemați să împlinim și noi porunca iubirii, așa cum Persoanele Treimii o împlinesc.

Vă dați seama ce Dumnezeu al iubirii avem noi și cum, în netrebnicia noastră, ne scufundăm în întunericul fricii?

Cum poate să-ți fie frică de un Dumnezeu care, din porunca iubirii, a coborât între oameni și din aceeași poruncă a murit pe cruce într-un act de iubire nebună?

El este Dumnezeul nostru: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Total
15
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – iunie, ziua 21

Next Post

Sfântul Nicolae Velimirovici – Treimea – iubire şi ascultare infinite

Related Posts