Monahul Moisi Aghioritul
Există oameni norocoși și lipsiți de noroc? Oare așa ceva nu ar fi nedrept? Ce este norocul? Pentru Biserica Ortodoxă nu există noroc. Nu există soartă, ceea ce-ți este „scris”, destin absolut al omului. În toată învățătura haghiografică și patristică nicăieri nu există vreo referire la noroc. Oamenii consideră și spun că norocul este ceea ce le dăruiește bogăție extraordinară, câștigul unei avansări a lor într-o funcție mai înaltă, ceea ce îi izbăvește de diferite primejdii.
Este fapt dovedit că nu există nicăieri și nici a existat vreodată o oarecare putere superioară care să se numească noroc. Și nici nu va ajuta vreodată vreun obiect, talisman sau bilă albastră. Credem că oamenii au fost lesne seduși de scamatori amatori. Ceea ce se pare oamenilor întâmplător, cu siguranță are o oarecare proveniență mai profundă. Nu există nici un destin.
Democrit spune că oamenii au făcut idolul norocului ca o justificare a propriei lor nepăsări. Înțeleptul Solomon spune: „Nu te încrede în noroc”. „Norocul nu este ceva în care să te încrezi”, spune și Hilon. Desigur, există și scriitori vechi și noi care cred în noroc. Aristotel consideră norocul stăpân al circumstanțelor. Seneca spune că norocul tremură de cel viteaz, însă îl înfricoșează pe cel fricos. Potrivit lui Hugo, norocul este diminutivul proniei. Einstein spunea că norocul este suma multor și diferitelor coincidențe.
Noi credem că pentru toate urcușurile și coborâșurile vieții există Pronia discretă, nobilă și neconstrângătoare a Preabunului Dumnezeu. Într-un mod antropomorf am putea spune lesne că Dumnezeu Se neliniștește pentru mântuirea noastră. Astfel ne dăruiește cele bune ca să-I mulțumim și să-L slavoslovim. El ne oferă uneori și cele amare, nu ca un crud și ofensat, ca un răzbunător și pedepsitor, ci ca un desăvârșit pedagog spre îndreptare și pocăință. Dumnezeu poartă de grijă, păzește și ocrotește pe fiecare om, pentru că este făptura Sa și grija pentru el nu va înceta niciodată. Nu-i lasă pe copiii Săi fără hrană și purtare de grijă. Nu-i lasă să le poarte de grijă „norocul” lor. Cel care dă hrană păsărilor cerului și culori superbe florilor câmpului, îl va părăsi pe om în voia soartei sale? În viața omului nu există întâmplare, soartă, predestinare. Există o pricină profundă și esențială pentru cele ce se petrec, bune sau rele, în viața oamenilor. Există un oarecare motiv în diferitele lucruri și evenimente ce au loc și un oarecare scop îndepărtat și bun.
Iubiții mei, există un plan dumnezeiesc pentru lume și pentru fiecare om în parte. Desigur, este absolut necesară libertatea voinței omului, iar când ea nu există, nu intervine Harul lui Dumnezeu, cel care lucrează în diferite chipuri pentru fiecare. Însuși Dumnezeu a dat libertatea voinței, căci El nu vrea să aibă slujitori muți sau adepți puternici, aclamatori și agitatori. Legătura tainică și personală a omului cu Dumnezeu este o taină uimitoare. Cel care folosește libertatea sa dăruită de Dumnezeu este responsabil și răspunzător. Așadar, nu există noroc. În felul acesta putem spune că nu există oameni norocoși și nenorocoși.
Cu toate acestea și astăzi, chiar și oameni culți, cred în noroc și aleargă cu recompensă la diverși să le spună soarta, norocul și viitorul. Este vorba despre vrăjitori cu diplome, astrologi vicleni, ghicitori în cafea, în cărți, țigănci și psihologi falși. Îi înșeală pe cei înșelați, îmbogățindu-se prin naivitatea unor nefericiți. „Binecuvântarea” multora dintre aceștia este: „Noroc bun să ai!” Un om viclean, unul rău, unul abil, unul mincinos, un escroc este norocos. Iar cel cinstit, săracul, cel sincer, credincios și plin de bunătate nu este norocos. În cele din urmă, cu adevărat norocos este cel pe care nu-l mustră conștiința sa curată, care are somn dulce, care și-a dobândit sufletul.
Sfârșind, cu smerenie și din toată inima vă spun că suntem foarte norocoși că avem un Dumnezeu atât de bun.
