Preot Bogdan Chiorean
Pentru pacienții care mai au puține zile de trăit, sărbătorile nu țin de calendar.
Ei hotărăsc data Crăciunului și serbează Paștile atunci când vor.
Azi am vizitat o pacientă ce servea un ceai dintr-o cană cu „Merry Christmas”. Am încercat o glumă, zicându-i că-i cam devreme pentru decoruri de Crăciun. Răspunsul – deși cu zâmbetul pe buze – a fost sec: „nu pentru toți…”.
Merg într-un alt salon și – parcă înțeleși, deși la etaje diferite – un alt pacient își pusese o gutuie la geam. Habar n-am dacă geamul termopan are vreun rol în coacerea fructului.
Și, de parcă n-o pățisem acum câteva minute, îmi încerc iar norocul și-l întreb dacă nu cumva e prea repede pentru gutui în geam, că mai e până la Crăciun… Nu stă mult și ca și cum ar fi avut răspunsul pregătit, îmi spune: „Până la urmă, Crăciunul e când vrem noi…”.
Ce mare lucru să acaparezi timpul și să-i devii stăpân, și cât de limitați suntem noi, cei care cântăm refrenul „de Crăciun, fii mai bun…!”.
Când poți să-nveșnicești Crăciunul, moartea nu mai există.
