În Ortodoxie bunătatea este prisosul dragostei omului faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Toate celelalte fapte bune ce se fac de către cei de altă credinţă, de cei înşelaţi etc., nu au principii duhovniceşti în Hristos, ci pot avea nişte principii omeneşti bune.
Cel care trăieşte corect viaţa ortodoxă are smerenie, dragoste şi se dăruieşte cu totul aproapelui, se jertfeşte. Iar nevoinţa, postul şi privegherea pe care le face, le face din dragoste faţă de Dumnezeu, iar nu ca să simtă o oarecare plăcere.
Extras din Nevoinţă duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
