Nu ești copac! Mută-te!

Preot Visarion Alexa

Îmi amintesc de Părintele meu duhovnicesc, Părintele Sofian, și mă gândesc tare mult la relația pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o cu El.

Prin această fantastică întâlnire cu Părintele meu, Domnul m-a făcut părtaș și mi-a dat să gust din experiența duhovnicească a acestui mare Părinte Sfânt al Ortodoxiei urbane bucureștene.

Cea mai mare și profundă experiență pe care am trăit-o alături de Părintele Sofian a fost aceea a Cuvântului.

Cele mai frumoase și mai pline de har stări pe care le-am trăit- nu datorită vredniciei mele, ci datorită ascultării mele față de Părintele meu și datorită prezenței sale- m-au făcut să trăiesc experiențe minunate, pe care acum le recunosc în scrierile Sfinților Părinți.

Momentele respective erau atât de profunde și de înmiresmate încât, poate dacă viața mea s-ar fi oprit în acele clipe, n-ar fi fost o mare tragedie, datorită stării de har pe care o trăiam alături de Părintele meu.

Repet, nu datorită vreunei vrednicii, ci poate datorită profundei ascultări pe care o aveam față de duhovnicul meu.

Desigur, niciodată nu l-am întrebat pe Părintele ce mașină să-mi cumpăr, ce casă sau serviciu, ci mereu l-am întrebat despre lucrarea mea duhovnicească.

Dacă grija cea duhovnicească era pe primul loc, restul lucrurilor se adăugau, veneau de la sine.

Niciodată nu m-am împotrivit cuvântului său, niciodată nu am purtat dialoguri contradictorii sau supărătoare cu Părintele, pentru că nu făceam politică, nu ceream îndrumare financiară, nu discutam despre organizații masonice sau oculte care conduc lumea, ci singura preocupare a mea era să primesc Cuvânt duhovnicesc.

Aceste stări de har îmi sunt și acum ancoră puternică ce mă ajută să nu mă tulbur, să nu îmi pierd credința, nădejdea, pacea și rânduiala vieții, tocmai datorită puterii Cuvântului pe care ascultarea față de Părintele meu duhovnicesc a împlinit-o.

Când vii într-o parohie trebuie să lași tupeul, mofturile și apucăturile afară. Desigur, intrând în Biserică, nu vei vedea numai sfințenie. Sfinții, Îngerii sunt pictați pe pereți.

Ei ne sunt modele și înălțimi, iar noi, cei care stăm în mijlocul Bisericii- preoți și mireni-, suntem plini de necurăție, însă tindem spre înălțimea pe care Ei au atins-o.

Dragul meu frate (sau soră) dezamăgit de preot, de Biserică, dacă sufletul tău s-a tulburat, dacă viața ta s-a dezechilibrat, dacă mintea ta nu mai înțelege nimic din ceea ce ai trăit, din ceea ce ai experimentat, din ceea ce te-a ancorat până acum, urmează vorba aceea: “Nu ești copac! Mută-te!”

De nu te mai regăsești, de nu mai vezi lucrurile în rânduială în Biserică, de nu-ți mai place preotul, parohia, ci vezi tu lucrurile mai adevărat și mai profund decât ceilalți, mută-te!

Credeți dumneavoastră că întâlnirile spirituale se petrec în pufoșenie și în roz?

Credeți dumneavoastră că aceste întâlniri spirituale sunt lipsite de sminteli și de încordări și că totul merge ca pe roate în Biserică?

Dacă da, iertați-mă, dar vă înșelați! Dacă este atât de importantă Împărăția lui Dumnezeu, ca toate celelalte să se lipească acestei Împărății, înseamnă că această întâlnire cu Dumnezeu este una unică în existența noastră, cu cele mai mari tensiuni, cu cele mai mari ispite pozitive și negative, cu cele mai mari desecretizări.

De ai răbdare și smerenie, aici, în întâlnirea cu Dumnezeu, afli cum este omul din tine, cu adevărat.

Dumnezeu să ne binecuvânteze și ocrotească, și să aducă pacea și liniștea peste sufletele noastre înnegurate!

Total
51
Shares
Previous Post

Un zâmbet din veșnicie

Next Post

Evanghelia zilei (Matei 9, 14–17)

Related Posts