Biserica de multe ori smintește fiindcă există în cadrul său şi oameni care nu sunt desăvârșiți, eroi sau fără cusur, ci păcătoși, imorali și pătimași.
Este ca și cum am merge la un spital și ne-am sminti de faptul că în spital există bolnavi. Dar tocmai pentru aceasta se află acolo bolnavii, ca să afle vindecare.
Să nu uităm niciodată că Hristos nu așteaptă de la noi nepăcătuire, fiindcă știe că nu este cu putință. Ceea ce ne spune El este să ne recunoaștem boala, nedesăvârșirea noastră, și să-I cerem ajutorul, să urmăm chipul Său de vindecare.
Desigur, oamenii care vor să războiască pe Hristos, deoarece nu găsesc ceva de blamat la Hristos, vădesc greșelile, patimile creștinilor. Aceasta însă este o altă greșeală.
Nu văd Biserica, ci unele mădulare ale Bisericii care se poate să fi greșit, să fi păcătuit și au o viață care nu este conformă cu principiile creștinești.
Este însă greșit să judec toată Biserica și să o defăimez, defăimând pe Însuși Mântuitorul Hristos.
Este ca și cum aș încerca să judec spitalul, deoarece există bolnavi în el. Desigur, bolile infecțioase sunt primejdioase și trebuie să se ia măsuri de către cei din spital, însă nu e de vină spitalul pentru că există bolnavi în lume.
Cred că mulți judecă Biserica și o resping fiindcă se tem. Se tem că poate spune Adevărul, că poate deține Adevărul.
Dar fiindcă Adevărul nu convine, mai bine să-l anatematizăm, decât să-L urmăm.
Și pentru că nu pot găsi cusururi la Adevăr, promovează cusururile celor care cred în Adevăr, astfel încât să convingă „pe noi înșine și unii pe alții” că pe bună dreptate nu cred.
