Preot Ioan Istrati
Am scuturat puțin cutia cu draci din falșii creștini. Ăia care mereu caută scuze pentru a fi robi trupului, cărnii, plăcerii, păcatului.
Toți suntem îngrozitor de păcătoși, dar esențial e să recunoaștem. Să spunem răului rău. Dacă căutăm rațiuni mizeriei, scuze păcatului, argumente pentru propria noastră nimicnicie, ne afundăm tot mai mult în smârcurile lui Adam.
Tot timpul găsești oameni vicleni cu ei înșiși care edulcorează iadul, albesc pe draci, minimalizează despărțirea de Dumnezeu.
Dacă scrii de crima avortului, sar că e alegere, sărăcie, lipsă de viitor, neputință, libertatea de a ucide.
Dacă scrii de post, apar sclavii pântecelui. Să nu mănânci carne din aproapele. Poți fi Sfânt cu ciozvârta în gură și cu plăcerile cărnii în fața Crucii lui Hristos. Fiecare face ce vrea. Etc.
Dacă vorbești de desfrânare, apar cei ce zic: e doar iubire, e natural, e frumos, mai omorâm câțiva prunci și Raiul ne așteaptă.
Toate virtuțile creștine sunt parazitate de acest cancer al minimalizării, scuzelor, sincretismului mizerabil, orientalismelor care te trimit direct în iad.
A, scuze. Nu mai înfricoşaţi lumea cu iadul, popi nemernici și medievali.
