Preot Alexandru Lungu
Se spune că 10% din oamenii lumii dețin 90% din toate bogățiile pământului, pe când ceilalți 90% din pământeni împart restul de 10% din ce mai rămâne. Este o realitate mai mult sau mai puțin vizibilă, depinde pe unde ne duc pașii vieții.
Fiecare faptă oricât de mică nu rămâne nerăsplătită pe lumea cealaltă, așadar cei care ați săturat un pântece nevinovat de copil sau bătrân, veți lua înmiit în această viață, dar mai important veți culege roadele dincolo de hotarul acestei vieți.
Uneori ne dăm peste cap pentru copiii noștri să le oferim ce este mai bun, mai frumos, mai gustos, și nu de puține ori observăm că nu sunt deplin mulțumiți, pentru că au învățat faptul că li se cuvine totul. Dar ce satisfacție și rușine totodată simți când tot un copil, dar din acela crescut în lipsuri, având o singură pereche de papuci, muncind cot la cot alături de părinți, crescându-și frații mai mici, zâmbește atunci când zărește câteva pâini îndesate într-o sacoșă albă.
Este o lecție pentru fiecare din noi. Bogăția are valoare atunci când am simțit frigul, foamea, lipsurile de tot felul. Pentru cel care nu cunoaște durerea de stomac, frigul care îți înțeapă pielea pentru că geaca ti-a rămas mică și încă nu îți permiți o alta. Când nu te-ai trezit vreodată de la masă flămând, fiindcă acea bucată de pâine trebuie împărțită cu încă 6, 7 membri, nu poți știi de ce o sacoșă banală de pâine poate înseamna un motiv sincer de zâmbet.
Să ne învățăm a căuta fericirea în tot ceea ce avem, nu trăind mereu amăgiți de bunurile care nu ne aparțin încă.
