Nu rezolvi problemele schimbând oamenii

Niciodată nu am alungat de la ușa mea pe nimeni. A  plecat de la sine. Dar eu l-am răbdat. Am avut un consilier care era pătimaș. Am avut un călugăr care era pătimaș. Nu i-am pedepsit. I-am răbdat. Până la urmă, nu i-a mai răbdat pământul, cum spune vorba românească. Arde pământul sub picioarele celui care nu se ostenește pentru viața întru Hristos; simte că e alungat de alte puteri, nu de autoritatea bisericească.

Eu nu am făcut caz de autoritatea mea și nu fac nici acum. Sunt de 19 ani Episcop al Maramureșului și am aceiași consilieri cu care am început. Dintre ei, doi au murit. Dar încolo, nu i-am schimbat niciodată. Crezi că erau perfecți? Crezi că erau desăvârșiți? Crezi că nu aveam eu motive să fiu nemulțumit, să fiu scandalizat? I-am răbdat! Am încercat nu să-i schimb pe oameni din funcții, ci să schimb viața oamenilor. Asta nu-i o soluție – că-l schimbi din funcție. În fiecare lună pui alt secretar eparhial, în fiecare an pui alt consilier, în fiecare an schimbi maicile de la bucătărie… Asta nu. De 19 ani n-am schimbat pe nimeni, dar s-au schimbat oamenii cu care lucrez.

Am un cuvânt al Mântuitorului la care țin foarte mult: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Mat. 11, 29). Schimbă-te pe tine și apoi încearcă să-i schimbi pe ceilalți. Nu rezolvi nimic dacă îi schimbi pe oameni din funcții, așa cum schimbi cămășile.

Când mă lovesc de o încercare, de o problemă, mă gândesc: ce ar face Hristos în situația aceasta? De aceea, este bine să cunoaștem Evanghelia și vom găsi răspuns prin ceea ce a făcut Hristos în cazuri similare. Și soluția este foarte importantă: să rabzi oamenii! Nu rezolvi problemele schimbând oamenii. Numai în cazul în care ți-ai ales oameni care nu corespund. Dacă ești un conducător înțelept trebuie să-ți alegi colaboratorii de care să nu te plângi mai târziu și să zici: „Am greșit, m-au decepționat”.

Când am fost ales Episcop de Maramureș, Patriarhul mi-a spus: „Ești ales Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințite. Acum caută-ți colaboratori!” Aceasta mi s-a părut cea mai grea sarcină pe care mi-a dat-o Patriarhul – să-mi caut colaboratorii. Pentru ca să poți rezolva o astfel de problemă trebuie să-i cunoști pe oameni. Să nu fii subiectiv. De buni, de răi, dar să-i cunoști. De mine, din mila lui Dumnezeu, nu s-au putut atașa lichelele. Da, i-am primit cu dragoste, am vorbit cu ei, dar am păstrat o oarecare distanță. În suflet nu mi-or intrat aceștia care joacă teatru, care înșeală lumea; pe aceștia nu i-am putut suporta. Și-am avut – consider eu cu smerenie, nu cu mândrie – un dar de la Dumnezeu: să-i cunosc pe oameni. Căci eu văd, dincolo de ochi, sufletul omului. La mine, prin ochi vorbește sufletul.

Extras din Trăiți frumos și-n bucurie – Arhiepiscop Justinian Chira, Editura Nicodim Caligraful, 2014.

Total
51
Shares
Previous Post

Trăiri cu Dumnezeu: la altarul Bisericii, al suferindului și al familiei

Next Post

Din fuga vieții

Related Posts