Sfântul Ioan Gură de Aur
Nu există un lucru mai rece decât un creștin care nu-i mântuiește pe alții. Nu poți invoca pentru aceasta sărăcia, pentru că te va acuza văduva care a pus doi bani. Nu poți invoca obârșita ta smerită, pentru că și Apostolii erau neînsemnați și se trăgeau din oameni neînsemnați. Nu poți pune înainte neștiința ta de carte, pentru că și aceia erau necărturari.
Chiar dacă ești rob și fugar, îți vei putea împlini îndatorirea ta, pentru că și Onisim așa a fost. Dar uită-te unde-l cheamă și la ce vrednicie înaltă îl suie Apostolul, „ca să-mi slujească”, zice, „în legăturile mele”. Nu poți pricinui nici boala, pentru că și Timotei era astfel, avea „dese boli”…
Nu vedeți copacii neroditori cât de puternici sunt, cât de frumoși, mari, drepți și înalți? Dar dacă am fi avut grădină, am fi preferat să avem pomi roditori și măslini în locul acelora, pentru că aceia sunt pentru desfătarea, iar nu spre folosul nostru.
Astfel sunt creștinii care se îngrijesc numai de ale lor. Dar mai degrabă nu ca aceia, pentru că ei sunt pentru foc, în timp ce copacii ornamentali sunt folosiți și la construcții și pentru siguranța proprietarilor. Așa erau cele cinci fecioare, desigur curate, cuviincioase și cuminți, dar la nimic folositoare. De aceea și ard în foc. Astfel sunt aceia care nu L-au hrănit pe Hristos.
Ia aminte că nimeni dintre aceștia nu este acuzat pentru păcatele sale personale, că a desfrânat sau că și-a călcat jurământul. Nu, ci pentru că nu s-a făcut folositor aproapelui… Cum poate fi creștin un astfel de om? Spune-mi, dacă aluatul care se amestecă cu făina nu schimbă în firea sa toată frământătura, se mai numește aluat? Și mirul care nu-i umple de mireasmă pe cei care se apropie, îl vom mai numi mir?
Nu-mi spune că este cu neputință să-i îndemni pe alții. Dacă ești creștin cu adevărat, cu neputință este să nu se întâmple aceasta. Așa cum cele pe care le vedem în natură sunt de netăgăduit, tot astfel și aceasta, pentru că în firea creștinului se află lucrul acesta. Nu-L ocărî pe Dumnezeu.
Dacă spui că soarele nu poate lumina, l-ai ocărât. Dacă spui că creștinul nu poate folosi, L-ai ocărât pe Dumnezeu și L-ai numit mincinos. Deoarece mai lesne este să nu încălzească și să nu-și reverse soarele lumina sa, decât să nu lumineze creștinul… Mai lesne este ca lumina să se facă întuneric, decât să se întâmple aceasta. Așadar, nu spune că este cu neputință, căci cu neputință este contrariul. Nu-L ocărî pe Dumnezeu.
Dacă ne vom aranja corect viața, cu siguranță se vor săvârși și acelea și vor urma ca ceva firesc. Nu este cu putință să rămână ascunsă lumina creștinului; nu este cu putință să se ascundă o făclie atât de luminoasă. Așadar, să nu ne trândăvim!
