Părintele Efrem: Uită-te la această poză a părintelui Iosif Isihastul. Am avut un părinte duhovnicesc minunat. Era foc, foc, un om de excepție. Se gândea doar la lucrurile cerești; așa a trăit.
Două lucruri ne spunea mereu: răbdare și rugăciune, și acum ne ajută atât cât îi permite Pronia lui Dumnezeu. Fiind în ascultare față de el, nu ne-am certat niciodată între noi. Alții ne-au creat probleme, atacându-l pe părinte, acuzându-l, dar Gheron Iosif ne spunea: “Lăsați-i să vorbească, noi nu vom spune nimic”.
Interlocutor: Părinte, noi suntem slabi în toate cele. Ce se va întâmpla cu noi?
Părintele Efrem: Astăzi trăim alte vremuri. Dumnezeu are altă măsură pentru cei de azi. Gheron Iosif avea o facultate duhovnicească. Sunt mulțumit că voi sunteți la liceul duhovnicesc. Astăzi este așa o mare furtună care distruge totul în calea ei. Tineți aproape de tradiția pe care v-am transmis-o și să știți că azi este o mărturisire să spui că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru. Forțele întunericului nu doresc acest lucru.
Interlocutor: Părinte, după o viață de luptă, ce a rămas în sufletul dumneavoastră?
Părintele Efrem: Totul este secundar. Totul. Cel mai important lucru este numele lui Hristos și văd acum că oamenii pot învinge numai prin iubire. Viața mea a fost osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea. Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului nu este creștin.
Interlocutorul: Cu alte cuvinte, numele lui Hristos este cel mai important lucru?
Părintele Efrem: Desigur, deoarece astfel avem mereu mintea la Hristos. Sfinții Părinți erau luminați de Duhul și astfel ne-au lăsat aceste mici rugăciuni. Câteva cuvinte: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi” și “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Nu e nevoie să citim enciclopedii sau multe cărți. Cu aceste două mici rugaciuni orice creștin se poate mântui. Călugării care nu au griji lumești se roagă mult și ating înălțimi duhovnicești. De asemenea, Maica Domnului ajută foarte mult. Este ca și cum [monahii] I-ar vorbi lui Hristos direct, deoarece ei se dedică rugăciunii și asta este lucrarea lor principală, iar oricine are darul rugăciunii în inima sa, atunci când moare nu este necăjit de vămile văzduhului. Imediat după moartea lor se duc direct la Hristos. Nu există obstacole, deoarece numele Domnului are putere. Dumnezeu este foc.
Interlocutor: Și Acatistul Maicii Domnului este o rugăciune puternică?
Părintele Efrem: Desigur. Când spunem acatistul avem mare bucurie și putere de la Maica Domnului. Preasfânta Născătoare m-a ajutat de multe ori. Ea mă scapă din multe greutăți.
Interlocutor: Astăzi suferim de deznădejde și de nerăbdare.
Părintele Efrem: Deznădejdea este mereu de la diavol și cine deznădăjduiește își pierde puterea. Foarte importantă în viață este răbdarea. Când nu avem răbdare, viața noastră se descompune.
Interlocutor: Părinte, noi, lumea ne găsim în mare dificultate, dat fiind tot ce se întâmplă azi. Ne este teamă.
Părintele Efrem: Da, simțim că lucruri catastrofale se vor întâmpla și se întâmplă zilnic. De aceea alergăm la mănăstire și la Biserică, dar nu trebuie să ne temem. Gândește-te, dacă o singură ceată de Îngeri s-a transformat în demoni și au făcut atâta rău, cât de mult pot să ajute nouă cete de Îngeri. O dată L-am văzut pe Hristos pe tronul Său și lângă El stătea Maica Domnului și cetele Îngerilor și Sfinților. Așteptau un semn de la Hristos să ajute omenirea în această situație în care se găsește. Atunci când ne umplem inima cu Hristos, în fiecare zi credința noastră se întărește și putem să înfruntăm orice situație. Maica Domnului se roagă pentru noi și mijlocește ca să avem credință și putere.
Interlocutor: Părinte, la vârsta la care vă găsiți acum, vă puteți ruga ca înainte, sau acum e altfel?
Părintele Efrem: Mă rog cu mai multă putere acum decât la început. Desigur, nu am intensitatea rugăciunii pe care o avea părintele Iosif Isihastul, dar mă rog, și acest lucru mi-a mângâiat sufletul în tot ce am trecut și prin ce trec încă.
Interlocutorul: De multe ori Sfintele Moaște sunt bine mirositoare.
Părintele Efrem: Este ca și cum ne-ar spune că suntem rude.
Interlocutor: Cancerul este foarte răspândit astăzi.
Părintele Efrem: Suferinzii de cancer sunt martiri. Încerc să-i întăresc cu rugăciunile mele, cu sfatul meu, și, când pot, îi vizitez.
Interlocutorul: Mulți oameni trec prin mari dificultăți, fie din cauza răutății altora, fie din cauza propriilor lor greșeli. Este atât de dificil, este ca și cum ar trăi în iad.
Părintele Efrem: Atunci când oamenii trăiesc iadul pe pământ și înțeleg valoarea duhovnicească a acestei experiențe atunci când vor muri nu vor fi judecați deloc, ci vor ajunge direct în brațele lui Hristos. Dar dacă nu văd înțelesul duhovnicesc, atunci când vor muri vor continua să sufere același iad și dincolo.
Aș vrea să iți zic ceva despre Rai. Înainte de a împlini optzeci de ani vizitam adesea Raiul. Si acum fac acest lucru dar, desigur, vârsta își spune cuvântul. Odată, Domnul m-a luat de mână și mi-a zis: “Aici ai construit o Biserică, aici ai spovedit și ai salvat un om, aici ai alinat pe cineva, aici ai mustrat pe cineva…” Cu alte cuvinte, El îmi spunea tot ce am făcut și îmi dădea o așa de mare bucurie prin cuvintele Sale încât I-am spus: “Dulcele meu Iisus, nu mai pot îndura această bucurie. Voi exploda. Adu-mă înapoi”. Și atunci reveneam în camera mea. Odată, în Rai am văzut un bărbat foarte frumos (un cavaler). Lângă el era un cal cu o coadă frumoasă. În sinea mea am simțit invidie față de el. Aș fi vrut și eu să am un astfel de cal. Atunci el a țipat la mine și mi-a zis pe un ton de comandant: “Mergi și spune armatei că ariergarda este nepăzită și dușmanul va ataca acolo” (adică diavolii). Am alergat și am făcut ce mi-a zis. M-am întors să îi spun că am făcut ce mi-a zis. M-a îmbrățișat, m-a sărutat, s-a urcat pe cal și a plecat zâmbind.
Interlocutorul: Cu alte cuvinte, multe lucruri se întamplă pe la spate, de care noi nu ne dăm seama?
Părintele Efrem: Desigur. De aceea trebuie să fim foarte atenți pretutindeni. Foarte atenți. Vom avea parte de o judecată înfricoșătoare.
Interlocutorul: Cum este iadul?
Părintele Efrem: Cum este? Cumplit, cumplit! Să dea Domnul nici măcar o pasăre să nu ajungă acolo. Așa precum oamenii se scufundă în mare, așa se îneacă în chinurile iadului trași de demoni. Trebuie să ne rugăm pentru morți. Este un mare act de milostenie. Mama mea a fost o femeie credincioasă. Mi-am bazat copilăria pe cuvintele ei. Dar înainte să moară cu doi ani îmi spunea: “Părinte, roagă-L pe Dumnezeu să mă ia”. Și înainte să plece s-a luptat.
Interlocutor: Cu cine s-a luptat?
Părintele Efrem: Cu demonii.
Interlocutor: I-ați văzut?
Părintele Efrem: Da, așa cum văd oamenii.
Interlocutorul: Îngerul nu a ajutat-o?
Părintele Efrem: El era în spatele ei. A stat deoparte și a lăsat-o pe ea să se bată pentru a lua cununa.
Interlocutor: Auzim de atâtea nenorociri care stau să se întâmple. Ce se va întâmpla cu noi, cei ce nădăjduim la mila Domnului?
Părintele Efrem: Dumnezeu va face cu fiecare planul Său, ca să salveze acel suflet. Vai! Vai! Prin ce vom trece și noi! Prin mari dureri. Atena are mulți Sfinți, dar Muntele Athos și Sfântul Dimitrie apără nordul Greciei. Am o evlavie deosebită pentru Sfântul Dimitrie. Dorm cu sfântul său mir. Grecia și-a întors spatele de la Hristos. De aceea va suferi mult. Copiii în Grecia sunt fie foarte înduhovniciți, fie foarte întunecați. Copiii părinților evlavioși sunt aluatul lui Hristos și viitorul Greciei.
Interlocutor: Multe femei suferă astăzi.
Părintele Efrem: Hristos este foarte aproape de sufletele care sunt disprețuite.
Interlocutor: Anumiți oameni au daruri spirituale deosebite. Cum se întâmplă acest lucru?
Părintele Efrem: Acești oameni fie au fost foarte nedreptățiți, încercați sau au atins înălțimi duhovnicești deosebite, astfel încât au fost dăruiți astfel. Dacă Îi psalmodiem Domnului și El cântă pentru noi.
Interlocutor: În ultima vreme în Ierusalim s-au întâmplat o serie de lucruri minunate.
Părintele Efrem: Și eu aș vrea să văd aceste lucruri. Acolo este orașul Domnului. Sfânta Lumină este mereu în Sfântul Mormânt, dar la Paște acest dar este dat tuturor. Ar trebui să mergi la Ierusalim. Acolo vedem ce a îndurat Hristos pentru noi și Îi mulțumim după puterea noastră, răspunzând iubirii Sale. Și eu am mers de câteva ori în trecut.
Interlocutor: Câteodată se întâmplă să apară neînțelegeri între noi.
Părintele Efrem: Acestea sunt lucruri omenești. Nu vor dispărea niciodată. Noi trebuie să le depășim și să alergăm la Hristos. Trebuie să avem mintea la ce ne-a pregătit Hristos în Împărăția Sa, după A Doua Sa Venire. Acum mergem în pronaosul Raiului dar mintea omenească nu-și poate imagina ce este Raiul. Doar lumină si bună mireasmă! Binecuvântare! Bucurie de neimaginat! Nimic nu se va învechi acolo! Hristos vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa. Nimeni bătrân. Mama mea a murit la 95 de ani și o văd ca la 30 de ani.
Pe vremea ocupației aveam o vecină care era slabă la minte. Erau doi copii. Noi începeam să ne jucăm și ei încă veneau pe drum, deși plecasem în același timp. I-am găsit în Rai: au murit pe vremea ocupației de foame când erau încă mici. I-am întrebat: “Ce faceți aici? Cu ce vă ocupați timpul?” Mi-au răspuns: ”Efrem, aici nu vorbim. Doar citim, învățăm”. Nu știau cum să își scrie numele și în Rai învățau. Aceasta arată desăvârșirea Raiului.
Interlocutor: Mulți oameni ajută mănăstirile.
Părintele Efrem: Toate aceste fapte sunt scrise în Împărăția lui Dumnezeu. Să aibă pace, sănătate și binecuvântare în casele lor.
Interlocutor: În Biserică erau oameni din toată lumea. Ce lucrare frumoasă faceți, părinte, precum cea a apostolilor: ”Mergând, învățati toate neamurile”.
Părintele Efrem: Sunt o nucă uscată. Nu am făcut nimic.
Interlocutor: La ce vă gândiți, la vârsta la care sunteți?
Părintele Efrem: Mă gândesc să îmi întăresc lucrarea mea aici, deoarece mulți oameni s-au folosit, multe suflete. Și cum voi merge să mă întâlnesc cu Domnul…cum voi merge nevrednicul de mine.
Interlocutor: Domnul Își va trimite Îngerii să vă ia.
Părintele Efrem: Nu știu despre aceasta, nu știu cum va judeca Domnul. Acum sănătatea nu mă ajută, sunt bătrân.
Interlocutor: Părinte, domnul P… a murit în ziua unui mare Sfânt.
Părintele Efrem: Acesta i-a deschis ușile Raiului ca să intre. Atunci când cineva moare și sufletul său este mântuit, Sfântul care se serbează în acea zi îl primește în Rai pentru că e sărbătoritul acelei zile.
Interlocutor: Mulți oameni mor pe neașteptate.
Părintele Efrem: Da. În fiecare zi trebuie să avem “pașaportul” la noi. Odată am spovedit pe cineva în spital care suferea de amețeală și a doua zi a murit. Făcuse ceva bun în viața sa și a fost salvat în ultimul moment. În viața mea am trecut prin multe greutăți și am văzut cum Pronia divină aranjează totul spre binele omului. Fie ca amintirea morții să nu ne părăsească nicio clipă. Citiți Patericul, convorbirea Sfântului Macarie cu craniul de mort. Odată, într-un vis m-am văzut îmbrăcat foarte frumos. Cu veșminte preoțești, ca la sărbătoare, pe un piedestal și sub mine erau femeile pe care le spovedisem și ele strigau: “Părinte, Părinte, vrem și noi să fim cu tine”, dar nu li se îngăduia. Aceasta arată responsabilitatea mea și harul preoției. De aceea, ar trebui să te rogi pentru mine. Trebuie să fii atent și disciplinat. Să te lupți în fiecare zi cât de mult poți. Hristos îi iubește pe monahi deoarece ei sunt armata Sa.
Interlocutor: Părinte când mergeți în Rai și vorbiți cu Hristos, Îi spuneți și despre noi, călugării și monahiile voastre, și despre oamenii care v-au cerut ajutorul?
Părintele Efrem: Desigur că Îi spun.
Interlocutor: Și cum răspunde El?
Părintele Efrem: Bine, Mă voi îngriji, bine.
Interlocutor: Părinte, dacă veți muri și s-ar întâmpla ca noi să fim în viață, să nu ne uitați când veți ajunge la Hristos pe noi cei ce vom fi aici, luptându-ne.
Părintele Efrem: (râzând) Nu, asta nu se va întâmpla.
Interlocutor: Noi vom pleca mâine. Spuneți-ne un ultim cuvânt de final.
Părintele Efrem: Să dea Domnul să aveți o călătorie lină și binecuvântată. Să fiți sănătoși. Vă binecuvântez. Fiecare știe ce poartă cu sine, dar eu vă las ca testament să cunoașteți pe Duhul Sfânt. Lucrați ca să-L primiți în sufletele voastre, ținând poruncile Evangheliei și având pace în suflete. Să aveți iubire, înțelegere și să strigați numele Domnului și al Maicii Sale. Fie ca Îngerii să vă însoțească. Cum le zice celor care se căsătoresc în afara legii aici?
Interlocutor: Nu cumva vă referiți la homosexuali?
Părintele Efrem: Da, aceștia. Vechiul Testament spune: “Nu va rămâne Duhul Meu peste oamenii aceștia pentru că sunt doar carne”. Asta se aplică astăzi. Sodoma a ars ca lovită de o bombă nucleară. Hristos nu poate tolera astfel de păcate. Peste tot sunt venerate păcatele cărnii. Nu există pocăință. Cuvioasa Maria Egipteanca s-a pocăit. Toți homosexualii vor fi distruși. Doar cenușă… foc (nuclear)… cenușă. Războiul va începe din cauza păcatelor.
Sursa: Cuvântul Ortodox
