Vizionați o emoționantă mărturie dată de părintele Nicolae, preotul paroh al enoriei din Prokopi, satul unde se află moaștele Sfântului Ioan Rusul, despre minunea Sfântului Ioan Rusul, minune pe care Sfântul a făcut-o salvându-și satul și pe săteni de focul care-i înconjurase.
Părintele a vorbit cu doamna reporter la foarte scurt timp după ce minunea s-a întâmplat și, fiind martor ocular al acesteia, cuvintele părintelui au o foarte mare putere.
Vedeți cum, făcând ascultare de IPS sa, mitropolitul Halkidei Hrisostomos, părintele dimpreună cu sătenii au făcut litanie cu icoanele și moaștele ce le aveau. Continuarea o veți afla vizionând clipul de mai jos.
Vizionare plăcută!
Mai jos de videoclip aveți transcriptul acestuia.
https://www.youtube.com/watch?v=ighak–DhoY
Ieri după amiază am primit ordin de evacuare din Prokopi. Au întârziat femeile și copiii să se pregătească, în timp ce noi, bărbații, am luat drujbele în mâini și am început să deschidem zone antiincendiu, cum puteam.
Intervenția IPS sale, mitropolitul Halkidei Hrisostom
În momentul în care îmi alimentam drujba – și, deci, era oprită-, a sunat Mitropolitul de Halkida, care ne susținuse din prima clipă, se interesase din prima clipă [de situație].
Și mi-a spus: „Părinte Nicolae, dragule, ce ne facem?”.
„IPS Voastră, am primit ordin să evacuăm satul. Se pregătesc femeile și copiii să plece, iar noi creăm zone antiincendiu.”
Atunci mi-a cerut o favoare: „Te rog, copilul meu, știu că e dificil să-l scoatem pe Sfânt cu racla sa acum, însă, te rog, fie și numai o mică iconiță să scoateți acolo, la Prokopi, și să faceți o mică litanie!”
Și atunci am lăsat toți drujbele, ne-am îndreptat spre Biserică, am luat Icoana mare făcătoare de minuni a Sfântului Ioan, l-am anunțat pe Părintele Dumitru de la cealaltă parohie, a luat și el Icoana făcătoare de minuni a parohiei sale – a Sfinților Constantin și Elena -, am luat toate moaștele pe care le aveam: Sfântul Haralambie, Sfântul Vasilie, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Fotini Samarineanca și a altor multor Sfinți – toate moaștele și toate Icoanele-, și am început la 20:45 sfânta litanie în jurul satului Prokopi. La 22:15 am terminat.
Toată seara a fost martirică! Toți eram nedormiți și așteptam focul. Ne spuneau că focul se apropie și toți îl așteptam cu unelte, cu drujbele în mâini.
În jur de ora 3, patrula de Polție a început să transmită prin megafon: „Evacuați satul! Evacuați satul!”… Au început și ultimii locuitori să plece.
Minunea Sfântului Ioan Rusul
Și, o, minune! După o oră, un nor a acoperit Prokopi-ul. Era încă noapte și noi credeam că e fumul de la foc. Însă a început să plouă! Auzeam stropii. [plânge]… Mă iertați! A început să plouă puternic, atât cât era necesar să se ude leoarcă depresiunea Prokopiului. Ne nelinișteam pentru muntele Petias, unde e o pădure compactă de pini, însă cea mai multă ploaie acolo a căzut. A fost o mare minune!
În 20 de minute a trecut această ploaie torențială și norul a dispărut!
Toți plângeam, toți am ieșit afară și-L slăveam pe Dumnezeu și pe Sfântul [Ioan].
Și, acum, când vă vorbesc, tocmai m-am întors de la mulțumirea, doxologia și Paraclisul către Sfntul Ioan Rusul, acest mare Sfânt ce nu ne-a lăsat. Nu a lăsat niciodată regiunea. Nici sub naziști nu s-a vărsat sânge aici, niciodată, nici în războiul civil, și niciodată, niciodată, niciodată nu a lăsat locul acesta în necazuri!
Este mare minunea Sfântului Ioan Rusul, asta e minunea care s-a săvârșit, răspândiți-o peste tot! Aici a fost secetă de mai mult de o lună. Nicio prognoză nu a prevăzut [ploaia]. Căutați toate prognozele, toate site-urile meteo, dacă ar da [dacă ar fi prevăzut] măcar un norișor, nu ploaie (!) și o să vedeți că nu există niciunde.
Aici, acum noi toți plângem, toată ziua, cu lacrimi de emoție și mulțumire către Sfântul Ioan – acest mare Sfânt.
Asta am avut să vă spun…
– Părinte Nicolae,…
– …suntem emoționați, suntem emoționați!!!
Dumnezeu nu părăsește niciodată
– Părinte Nicolae, Dumnezeu nu părăsește niciodată pe credincioși, zidirea Sa. Noi L-am părăsit și L-am părăsit mult în ultimii ani. Nu-i așa?
– Sunt, însă, acolo Sfinții care mijlocesc. E de ajuns să cerem cu credință. Și cred că toți acești oameni care au fost ieri seară la litanie au fost foarte emoționați în întuneric – pentru că Prokopi nu a avut nici curent și nici apă, ieri seară. Și în întuneric am făcut procesiunea cu lumânări, cu Icoana Sfântului și a Sfinților Constantin și Elena, și cu toate moaștele pe care le avem. Și, într-adevăr, simt în inima mea că credința tuturor celor din Prokopi, a acestor locuitori evlavioși, a emoționat pe Sfântul Ioan. Și, într-adevăr, a mijlocit către Domnul, Care a trimis această ploaie mântuitoare, pentru că acum, când vă vorbesc, a răsărit soarele și toate sunt leoarcă împrejur!
– Extraordinar!
– Și aici, acum, dacă ar veni focul s-ar stinge singur!
– Părinte Nicolae, doresc să spuneți un mesaj la miile de conaționali ai dvs. care au rămas fără nimic, care sunt încercați; ce aveți să le spuneți?
Să nu ne pierdem nădejdea
– Viu este Domnul Dumnezeu! Să nu-și piardă nădejdea lor! Sunt ceasuri dificile; sunt oameni care trăiau din măslinii lor, din viile din care n-a rămas absolut nimic. Însă, sigur, pentru că Domnul a zis: „nu vă îngrijiți ce să mâncați și ce să beți, Eu o să vă dau”, sunt sigur că Dumnezeu o să le dea. Să nu aștepte de la om, ci de la Dumnezeu. Sunt sigur că, cu credința lor, o să-i audă Dumnezeu și o să le dea. Și tuturor o să ne dea. După cum a dat Sfântul Ioan acest mic nor [de ploaie] peste Prokopi când de jur împrejur erau stele. Nu vă puteți imagina de ce minune vorbim!
– Într-adevăr!
– Această zi trebuie să rămână. E istorică! Trăim minuni „veterotestamentare” [ca în Vechiul Testament]. Așa minuni le citim în cărți, le auzim, însă e foarte emoționant când trăiești o astfel de minune veterotestamentară.
– Într-adevăr!
– Să nu ne pierdem nădejdea! Domnul o să dea și o să reînviem din cenușa noastră.
– Părinte Nicolae, un popor ce crede în Dumnezeu nu e posibil să piară niciodată!
– Niciodată! Absolut niciodată! Absolut niciodată! Avem Sfinții noștri, avem mănăstirile noastre… Ați văzut cealaltă minune la Cuviosul David, care a rămas neatins, ca și mănăstirea Galataki în 2016, ca și mănăstirea Makrimali… Toate acestea sunt, într-adevăr, mesaje dătătoare de nădejde pe care, însă, trebuie și noi să le înțelegem.
– Vă mulțumesc din străfundul inimii mele!
– Și eu vă mulțumesc! Viu este Domnul Dumnezeu printre sfinții Săi!
– Amin!
Sursa: http://www.chilieathonita.ro
Puteți citi și:
Minune – Mănăstirea Cuviosului David din Evia a fost salvată de la incendiu
