Războiul din Ucraina a schimbat complet viața unei familii de medici indieni care avea rezidență permanentă în Kiev, refugiată acolo din 2017, din motive religioase. Doctorul Raj Santlani are 44 de ani, s-a născut în India, din mamă greacă și tată indian. Părinții lui s-au cunoscut în Grecia, când tatăl lui lucra pentru filiala de acolo a unei companii farmaceutice germane. După căsătorie au plecat în India, dar la un moment dat s-au despărțit, mama s-a întors în Grecia și Raj a rămas cu tatăl său. De la vârsta de 15 ani a început să lucreze, mai întâi la o cafenea, la o companie de înghețată, la o fabrică de ciocolată, apoi ca brutar-patiser, asistent bucătar, șofer, paznic, manager de securitate și agent de turism.
„Așa am avut banii mei și am câștigat experiență. Mama a vrut să fiu doctor și în 1999 am venit în România, să fac facultatea de medicină din Timișoara”, ne-a povestit doctorul Santlani. În 2005 a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara cu media 9,20. Tot în 2005 s-a botezat creștin ortodox la Catedrala Metropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, s-a căsătorit cu o româncă, împreună cu care are un fiu, Ryan. Pentru că în România salariile medicilor erau foarte mici la acea vreme – 230 de dolari/lună, după absolvire Raj a plecat în Grecia, la mama lui, și a lucrat o perioadă la micul magazin al acesteia, până când i-a expirat viza. Atunci a plecat împreună cu soția în India și s-a angajat, în 2006, ca asistent medical și apoi ca director executiv al unei companii farmaceutice și la clinica unui unchi, care este medic. „Soției mele nu i-a plăcut India. S-a întors în România și apoi ne-am despărțit. Ryan a rămas în România, cu mama lui”, spune medicul.
În 2010, Raj a cunoscut-o pe actuala sa soție, Mayuri, la un congres în New Delhi. Ea a studiat medicina în Rusia, la Universitatea de Stat de medicină „Academician I.P. Pavlov”, din Ryazan, și lucra de asemenea pentru o companie farmaceutică în India. Un an mai târziu s-au căsătorit.
Plecarea în Ucraina
Apropierea de religia creștină a făcut ca viața socială și economică a familiei Raj și Mayuri Santlani să nu fie tocmai ușoară în India, iar într-o zi, când fiul lor, Parth, a fost lovit și insultat, au decis să plece definitiv din țară. Variantele pe care le aveau atunci erau Chișinău și Kiev.
De la Kiev au primit viza foarte repede și așa, în 2017, au plecat spre capitala Ucrainei. S-au angajat ca bucătari la un restaurant din Kiev și au început să studieze managementul afacerilor. În 2021 au absolvit studiile de master în relații economice internaționale la Universitatea Krok din Kiev. Raj a lucrat în turism, apoi în industria pharma, iar soția lui la un restaurant, până când a început pandemia de Covid-19. „Locuiam în Kiev, aveam cumpărat un apartament, fetița noastră s-a născut acolo, are cetățenie ucraineană. Eu câștigam circa 2.200 de dolari pe lună, iar soția 850-900 de dolari, eram mulțumiți. Când a venit războiul, am spus că nu mai putem rămâne. Se bombarda, nu mai era apă… Te uitai spre cer și îl vedeai că este oranj, nu albastru. După 11 zile de război, am vândut mașina cu 2.700 de dolari, am lăsat tot și am plecat. Ne-a dus un prieten cu mașina, cu gândul că mergem spre Polonia. Pe drum el a zis să venim spre România, că e mai bine. Am ajuns la Siret pe 5 martie. Dumnezeu a vrut așa”, crede Raj.
„Vreau o viață liniștită, vreau să nu fie copiii mei discriminați”
Au solicitat imediat azil în România. Mai întâi au stat 7 zile la Calafindești, unde au cunoscut „oameni minunați”, cu care sunt prieteni și acum. Apoi au închiriat un apartament în Suceava și au decis să rămână aici: „Vreau o viață liniștită, vreau să nu fie copiii mei discriminați. E safe (sigur – n.r.) pentru copii, chiriile sunt mai mici ca în București sau în Timișoara, cred că cea mai bună opțiune este Suceava, chiar dacă salariile sunt mai mici aici”.
De Paște, au fost toți patru la slujbă la Biserica „Sfânta Înviere”. Deși a fost și cu alte ocazii în Biserici creștine, Mayuri spune că aici i-a plăcut atât de mult încât a decis să treacă la religia ortodoxă, atât ea, cât și cei doi copii. A vorbit cu părintele Bogdan, au urmat toate procedurile și de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena au fost toți trei botezați, în Biserica „Sfânta Înviere” din Suceava. Mayuri a primit numele Elena, fiul, în vârstă de 8 ani, a fost botezat Ștefan, iar fetița, în vârstă de 3 ani, a primit numele Maria-Diana: „Ștefan cel Mare este un rege important. Parth a văzut în Biserică la Mănăstirea Putna un monument cu el și i-a plăcut”.
După botez, preoții i-au cununat creștin ortodox pe Raj și Mayuri-Elena. Emoționat, Raj spune că la ceremonie au participat 5 preoți și inspectorul de la biroul de imigrări, care s-a ocupat de cazul lor, iar naș de botez și cununie le este părintele Bogdan.
Raj și soția lui își caută slujbe în Suceava sau în împrejurimi, conștienți că șansele de a lucra în România ca medici sunt practic nule, în viitorul apropiat. S-au înscris la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și speră ca foarte curând să aibă un serviciu, în orice domeniu în care experiența lor de până acum îi poate ajuta. Până acum strădaniile nu le-au fost încununate de succes.
În România ei au statut de refugiat – azil politic, cu drepturi depline de a lucra sau a face afaceri. Raj vorbește fluent engleza, româna, hindi, punjabi, marathi, urdu, sindhi, bengali, marwadi, la nivel mediu ucraineana și greacă și la nivel de începător italiana și franceza. Mayuri-Elena vorbește fluent engleza, rusa și hindi și ucraineana la nivel mediu. Amândoi intenționează ca, indiferent în ce domeniu își vor găsi serviciu, din acest an universitar să se înscrie la studii de masterat, la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, ca să poată avea mai multe șanse de a lucra la nivelul calificărilor și competențelor pe care le au.
Dana Humoreanu
Sursa: http://monitorulsv.ro
