Preot Alexandru Lungu
Mâine va fi o Evanghelie tulburătoare, aflăm pentru cât de puțin am pierdut Raiul. Vom fi surprinși de cerințele lui Hristos, de așteptările Sale vizavi de noi.
Ne așteptăm să ne întrebe despre rugăciunile de toată noaptea. Credeam că va calcula orele în care am ajunat de dimineața până noaptea târziu. Credeam că ne vor fi numărate metaniile, acatistele sau fiecare cruce pe care am aruncat-o aproape superstițios pe chipul nostru lovit de păcate.
Dar nu! Hristos este din nou tulburător de imprevizibil. Pentru El o pâine care satură un pântece gol, este mai importantă decât orice trudă egoistă, chiar și atunci când scopul părea bun.
La Dumnezeu cercetarea unui întemnițat sau oferirea unei haine vecinului de lângă noi, sau a unui refugiat rătăcit sau fugărit din fața războiului, cântărește mai mult decât un post întreg ținut ca la carte, din punct de vedere alimentar.
Hristos cântărește gesturile de iubire, sensibilitatea inimii în raport cu cei de lângă noi.
Trece peste neputințele noastre, aproape că pare să nu bage deloc în seamă nici ostenelile noastre cele bune, atât timp cât nu am iubit pe aproapele.
Iubirea este temelia creștinismului. Hristos ne vrea vii, implicați și nu uscați de post și metanii, dar cu inimile împietrite la durerea de lângă noi.
În contextul actual, Evanghelia zilei este o șansă de a ne trezi și a pune în practică esența creștinismului, iubirea fără hotare, lipsită de prejudecăți ieftine. Iubiți-vă aproapele și îmbrățișați-l ca pe Hristos Însuși!
