O rânduială cu o vechime de aproape două milenii, un obicei profund înrădăcinat în sufletele credincioșilor, păstrat cu evlavie și transmis din generație în generație – de la strămoși la părinți, de la părinți la copii și nepoți. O perioadă binecuvântată, menită să curețe sufletul de poverile lumii acesteia și de patimile ei și să ne ajute să pășim, cu smerenie, dar și cu nădejde, spre Împărăția Cerurilor. Sunt zile aparte, cu un nume pe măsură: Postul Învierii Domnului. Încă din secolul al IV-lea, an de an, înainte de slăvitul praznic al Paștilor, creștinii ortodocși din întreaga lume străbat acest drum duhovnicesc de pregătire, atât trupească, dar mai ales sufletească.
În fiecare an, începutul Postului Mare aduce cu sine întrebări și nelămuriri legate de rânduiala liturgică și de tradițiile Bisericii. De aceea, ne-am propus să vă explicăm care este Sfânta Liturghie săvârșită în prima zi de miercuri din Postul Mare, în ce constă această slujbă, de ce este oficiată doar în această perioadă și care este semnificația numelui său aparte. Răspunsurile, alături de multe alte detalii folositoare, le veți descoperi în rândurile ce urmează!
Prima săptămână din Postul Mare
Postul Paștilor este cel mai lung și mai riguros dintre cele patru mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă. Sfinții Părinți l-au instituit ca o perioadă de pregătire sufletească și trupească, inițial destinată catehumenilor – cei care se pregăteau să primească Taina Botezului și să intre în viața Bisericii.
Potrivit rânduielii statornicite de-a lungul timpului în Biserica Ortodoxă, primele zile ale Postului Paștilor sunt marcate de o postire mai aspră. Cei care au puterea să o împlinească pot ține post complet în primele două zile, iar cei mai slabi sunt îndemnați la ajunare până spre seară, când pot consuma puțină pâine și apă. Miercuri, se ajunează până seara, iar seara se consumă pâine și legume fierte, fără untdelemn. Joi și vineri, se mănâncă o singură dată pe zi, seara, doar hrană uscată. În schimb, sâmbăta și duminica sunt zile de ușoară dezlegare, permițând consumul de legume fierte cu untdelemn și puțin vin, de două ori pe zi.
Ca o caracteristică specială a primei săptămâni din Post, în zilele de luni și marți nu se săvârșește Sfânta Liturghie, pentru că cele două zile sunt „aliturgice”. Pentru creștini, Liturghia este un moment de bucurie, o fărâmă de Rai, căci auzim căci auzim glasul Domnului care spune: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” și „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu”. Astfel, pentru că bucuria liturgică nu cadrează cu aceste prime zile de tânguire și pocăință, nu se săvârşeşte nici Sfânta Liturghie pentru a nu întrerupe „bunul-început” al ajunării.
Liturghia din ziua de miercuri
Zilele de luni și marți fiind aliturgice, prima Liturghie din Postul Mare se săvârșește abia în ziua de miercuri. Și nu este o Liturghie obișnuită, ci una cu totul deosebită, fiind numită „Liturghia Darurilor mai înainte sfințite”. Cine a compus-o, cum a apărut și de ce poartă această denumire?
Autorul primei forme a Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite nu este pe deplin cunoscut. Tradiția bisericească atribuie această rânduială mai multor Sfinți, printre care Sfântul Iacov, ruda Domnului și primul episcop al Ierusalimului, Sfântul Petru, Sfântul Marcu, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Epifanie de Salamina și Sfântul Gherman I, patriarhul Constantinopolului din secolul al VIII-lea. Potrivit tradiției siriene, această Liturghie ar fi fost alcătuită de patriarhul Sever al Antiohiei (511-518), în timp ce tradiția apuseană îl indică drept autor pe Sfântul Ioan Damaschin. Însă, cele mai multe manuscrise din secolul al XII-lea îl menționează pe Sfântul Grigorie cel Mare, cunoscut și ca Dialogul, papă al Romei, care a petrecut o perioadă îndelungată în Orient, ca reprezentant diplomatic al papei Pelagiu III la Constantinopol.
Când a luat naștere această Liturghie? În cadrul Sinodului de la Laodiceea (364-383), s-a hotărât ca în zilele de rând ale Postului Mare să nu se mai săvârșească Sfânta Liturghie propriu-zisă, ci doar slujbele zilnice, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, când se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasilie cel Mare: „Nu se cuvine să aducem ofrandă pâine în timpul celor 40 de zile, decât numai în zilele de sâmbătă şi duminică” (canonul 49).
Totuși, credincioșii simțeau nevoia de a se împărtăși mai des, ceea ce a dus la rânduiala păstrării Darurilor sfințite pentru a fi împărtășite în zilele aliturgice. Liturghia Darurilor nu include momentul sfințirii Darurilor, deoarece acestea sunt deja sfințite în cadrul unei Liturghii precedente, de obicei în duminica anterioară – de unde i se trage și numele. În acest fel, se păstrează atât respectul pentru duhul de pocăință al Postului Mare, cât și nevoia credincioșilor de a fi în comuniune euharistică cu Hristos.
Care este rânduiala acestei Liturghii? Liturghia Darurilor cuprinde prima parte a Vecerniei, până la Vohod, iar a doua parte urmează structura obișnuită a Sfintei Liturghii, începând de la citirea Apostolului. Se păstrează cântarea Heruvicului și Rugăciunea Amvonului, însă lipsesc ieșirea cu Sfintele Daruri și ectenia de după Axion, întrucât întreaga rânduială a sfințirii și prefacerii darurilor a avut loc anterior. Așa cum am spus, sfințirea se săvârșește în duminica precedentă, când preotul, pe lângă Agnețul destinat acelei zile, pregătește și alte Agnețe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, pecetluindu-le cu Sfântul Sânge. Astfel, deoarece pâinea este deja sfințită, în momentul slujirii preotul doar adaugă vin și apă în Sfântul Potir, fără a mai invoca pogorârea Sfântului Duh asupra lor, deoarece sunt deja unite cu Sfântul Sânge.
De ce să participi la prima Liturghie a Darurilor din Postul Mare? Îți dăm mai jos trei motive:
- Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului pentru întărire duhovnicească: În timpul Postului Mare, Liturghia Darurilor este una dintre puținele ocazii din timpul săptămânii în care credincioșii se pot împărtăși. Aceasta oferă hrană sufletească și putere pentru a duce lupta postului cu mai multă răbdare și liniște.
- Intrarea în ritmul Postului Mare: Această primă Liturghie a Darurilor din ziua de miercuri marchează începutul adevăratei nevoințe a postului. Participarea la ea ajută ne ajută să intrăm în atmosfera de pocăință și rugăciune intensă, specifică acestei perioade, și să ne „aliniem” sufletul cu ritmul duhovnicesc al Bisericii.
- Trăirea unei slujbe de o frumusețe aparte: Liturghia Darurilor are un caracter unic: lumina candelelor, cântările duioase, rugăciunile de pocăință și metaniile creează o atmosferă profundă. Este o slujbă care, fiind săvârșită la început de post, îndeamnă la liniștire interioară și la apropierea tainică de Dumnezeu.
Aşadar, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este o expresie profundă a grijii Bisericii pentru ca toți credincioșii ei să rămână în comuniune cu Hristos, mai ales în perioada de post și pregătire duhovnicească. Ea se așază la confluența dintre tradiția primară a împărtășirii zilnice și rânduiala actuală a păstrării Sfintelor Daruri peste an, subliniind astfel continuitatea vieții liturgice. Prin această slujbă, Biserica ne reamintește că întreaga noastră viață duhovnicească se sprijină pe Hristos cel răstignit și înviat, prezent real în Sfânta Euharistie. Să ne începem postul cu rugăciune și nădejde, lăsându-ne luminați de Harul Său și întăriți de Trupul și Sângele Domnului, pentru ca sufletele noastre să sporească întru iubirea și bucuria Învierii! Post cu folos tuturor!
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
