O nouă Cincizecime la Panaguda

Uneori, Cuviosul vorbea în limba de foc, adică cu Harul Sfântului Duh, cu eterodocși care nu cunoșteau limba greacă.

Într-o noapte, a găzduit un profesor francez, care, în ziua următoare, întorcându-se la Mănăstirea Cutlumuș, le-a spus Părinților că a vorbit cu Starețul și i-a dezlegat nedumeririle. Părinții au rămas uimiți, însă francezul stăruia că Părintele Paisie i-a vorbit în franceză.

Atunci un monah s-a dus la Stareț și l-a întrebat:

— Gheronda, vorbiți franceza?

— Cum să nu vorbesc?

— Spuneți-mi un cuvânt, a zis monahul.

Atunci, de Dumnezeu luminatul Stareț a spus cu un aer enigmatic: „Fenghi i u”[1]. Prin această expresie, care se auzea precum cuvintele englezești „thank you”, se referea la lumina Sfântului Duh. Într-adevăr, în acea noapte, Cuviosul Paisie și francezul trăiseră experiența Cincizecimii. Cuviosul vorbise grecește și francezul franțuzește, însă, cu Harul Sfântului Duh, fiecare auzise propria sa limbă.

Altădată, printre închinătorii care stăteau în arhondaricul în aer liber era și un spaniol, student la Arte Frumoase. Starețul, după ce a vorbit cu ceilalți, s-a întors cu interes și dragoste către el. I-a spus câteva cuvinte în italiană, din puținele pe care și le mai amintea din timpul ocupației italiene, apoi, vorbind grecește, i-a dat multe sfaturi, care conțineau nenumărate adevăruri. Atunci, un vizitator s-a ridicat și a spus:

— Gheronda, de vreme ce nu știe grecește, ce înțelege el acum?

— Ceea ce este de înțeles va ajunge prin aparatul de transmisiuni, a răspuns Cuviosul referindu-se la luminarea dumnezeiască.

[1] În limba greacă φέγγει ἤ οὐ; = luminează sau nu? (n.tr.)

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Neagoe-Vodă Basarab.