Maica Domnului şi Sfântul Efrem cel Nou m-au căutat şi găsit pe mine, nu eu pe dânşii
Eu sunt Niculina, o mare păcătoasă pe care Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfinţii au binevoit de-a lungul vieţii păcătoase să o salveze de la moarte de patru-cinci ori pentru rugăciunile făcute de ceilalţi, eu nefiind o rugătoare, ci o cititoare de rugăciuni şi acelea cu mintea împrăştiată la cele lumeşti.
Multe şi negrăite minuni mi-au dăruit Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfinţii săi, mie, nevrednica.
În a treia zi de Crăciun, de Ziua Sfântului Ştefan, după Sfânta Liturghie, am plecat în vizită la o cunoştinţă care era în spital, operată la cap de cinci ori în patru luni şi care avea acasă un copil mic sub un an şi acela cu probleme.
Pe Calea Victoriei din Bucureşti, în drum spre spital, am trecut pe lângă o biserică, unde două femei mă întreabă dacă nu vreau să intru, că este ceva adus înăuntru. Ce anume nu am auzit sau înţeles prea bine. Le-am răspuns că sunt aşteptată la spital şi poate o să intru la întoarcere. La spital, am fost impresionată şi zguduită de ceea ce am văzut şi auzit prin ce treceau femeia aceea tânără şi familia ei.
La întoarcere am zis: „Ia să intru eu în Biserică să văd ce-o fi aici!”. În Sfânta Biserică se afla adus Papucul Sfântului Efrem cel Nou şi se aflau acolo şi două măicuţe din Constanţa care strângeau donaţii pentru o mănăstire cu hramul Sfântul Efrem, având pe masă şi cruciuliţe, metanii, cărţi cu Sfântul etc. Eu m-am închinat la icoane şi la Papucul Sfântului Efrem, rugându-mă pentru persoana din spital şi numai pentru ea.
Pe urmă, zic: „Cine o fi acest Sfânt?”. Mă uit în geantă şi constat că nu mai am cine ştie ce bani, chiar foarte puţini, căci îi cheltuisem cu pachetul de spital. Aşa că mi-am cumpărat o cruciuliţă de lemn, cea mai mică şi subţire carte cu Sfântul şi restul, nişte mărunţis, l-am pus în cutia pentru Mănăstirea Sfântului din Constanţa. Îmi era şi ruşine de ce pun în cutie, dar m-am bucurat că maicile călugăriţe ieşiseră un pic afară şi nu m-am făcut de ruşine în faţa lor, eu fiind îmbrăcată ca o „doamnă”. Acasă am citit cărticica cu Sfântul care cuprindea viaţa, descoperirea minunată a Sfintelor Moaşte, un Acatist, un Paraclis şi vreo cinci rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou. Eu, leneşă şi împrăştiată la rugăciune, zic: „E prea mult pentru mine un acatist sau paraclisul”, așa că hai să-mi iau angajamentul să citesc pentru femeia aceea din spital, deci nu pentru mine, două rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou, una pentru bolnavi şi una de mulţumire. La rugăciunea de mulţumire, îl lăudau şi slăveau prin cuvinte pe Sfântul aşa de mult, încât mie mi s-a părut exagerat şi ziceam de multe ori în gândul meu: „Ei! Chiar aşa?”. Deci, de atunci pe lângă puţina rugăciune pe care o aveam de citit, mă rugam cu aceste două rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou pentru persoana din spital.
Pe la jumătatea lunii februarie a anului 2014, am avut dureri la sânul drept şi mă duc să-mi fac nişte investigaţii, fiindcă se vedea şi se simţea „ceva”. În urma investigaţilor imagistice, mi s-a spus că am o tumoare suspect malignă, adică cancer. Am fost la patru medici care mi-au spus acelaşi lucru şi care m-au sfătuit să mă operez.
Toate rezultatele investigaţiilor imagistice au fost trimise de colega mea în Franţa la o prietenă care lucra în domeniu. Aceasta a spus că AM AVUT UN ÎNGER PĂZITOR care mi-a dat semnal la timp, căci semnalele dureroase în cancer se dau dacă eşti în metastază, eu fiind de gradul doi. Eu m-am gândit: „Ce am făcut eu în plus faţă de ceea ce făceam de obicei în ceea ce priveşte rugăciunea şi starea mea duhovnicescă?” care lăsa de dorit. Am ajuns la concluzia că mă rugam Sfântului Efrem, dar nu pentru mine, ci pentru alţii, şi că numai Sfântul Efrem m-a trimis la timp la doctor.
În perioada de dinaintea operaţiei, în timp ce alergam la doctori, analize, investigaţii premergătoare operaţiei, am primit trei cărţi (cele mai voluminoase şi complete) cu Sfântul Efrem cel Nou. O primesc pe prima; nu aveam timp şi starea necesară să o citesc, cred că am frunzărit-o doar şi o dau la o parte. Peste alte două zile, Sfântul vine din nou la mine prin o colegă de serviciu care-mi aduce aceeaşi carte, alt coleg îmi spune tot de Sfântul Efrem cel Nou să mă rog la el, că este făcător de minuni şi grabnic ajutător şi tot aşa.
Eu nu eram hotărâtă să mă operez, aşa că am apelat la rugăciunile tuturor preoţilor pe care-i cunoşteam, să se roage pentru mine şi tuturor colegilor şi rudelor şi prietenilor care mă întrebau cu ce pot să mă ajute le spuneam să se roage pentru mine, eu nefiind în stare – aşa eram de copleşită. Rugăciunile tuturor mi-au adus în mână telefonul unui cuvios părinte de la Sihăstria pe care l-am sunat, i-am spus de diagnostic şi l-am întrebat dacă să mă operez sau nu.
Mi-a spus să mă operez, să fac chimioterapie şi tot ce trebuie, că Maica Domnului mă iubeşte şi am să mă vindec. Eu am zis că nu cred, că eu nu mă prea rog Maicii Domnului decât aşa în treacăt, eu rugându-mă mai mult Sfintei Treimi şi Domnului Iisus Hristos.
Părintele mi-a subliniat : „Ai să vezi că Maica Domnului o să te ajute și ai să te faci bine.”
Cuvintele părintelui s-au adeverit: înainte de a intra în operaţie, am primit din Sfântul Munte Athos, de la Maica Domnului, prin oamenii săi, rugăciunile fierbinţi ale preoţilor şi călugărilor de la Chilia Buna Vestire – Schitul Lacu, un mir sfinţit şi o panglică sfinţită care fusese atinsă chiar de Brâul Maicii Domnului din Mănăstirea Vatoped.
Toate acestea mi-au dat putere şi curaj de a intrat în operaţie fără frică, cu multă pace şi linişte. Sub pernă aveam cartea Sfântului Efrem din care începusem să citesc despre multele minuni pe care le făcuse şi le face. Vreau să vă spun că m-am spovedit ca înainte de moarte cum nu o mai făcusem niciodată până atunci, studiind vreo patru îndreptare de spovedanie şi scriindu-mi păcatele din copilărie şi până atunci, chiar dacă pe unele le mai spovedisem. Am scris cam șase pagini faţă – verso. Ca urmare, la spovedit, l-am bulvesat pe duhovnic, încât nu mi-a dat dezlegare să mă împărtăşesc, ci mi-a zis ca Duminică, după Sfânta Liturghie, să cer să iau doar Aghiazmă Mare. Aşa am făcut, eram în spital în Paraclisul din Fundeni, iar a doua zi, am fost prima la operaţie. Eram pregătită să mor şi nu să traiesc, deoarece îmi dorisem de mai multe ori moartea, iar acum Dumnezeu mă testa. Aproape tot timpul nu m-am rugat să mă vindec, ci am zis: „Doamne, facă-Se voia Ta!” şi eram mai pregătită să mor decât să trăiesc.
Aşa că Maica Domnului şi Sfântul Efrem cel Nou au fost ocrotitorii mei.
La operaţie mi-a fost extirpat tot sânul drept şi toţi ganglionii limfatici de la subraţ, care erau inflamaţi, acestea s-au trimis la biopsie în spital şi s-a trecut ca termen de ridicare a rezultatului cam peste două luni, fiind foarte multe persoane operate în acea perioadă. După externare, mergeam din două în două zile la spital, unde aşteptam câte trei-patru ore ca să ni se extragă surplusul de limfă din drene şi să ne schimbe pansamentul.
Doctorul oncolog unde urma să fac chimioterapia mi-a spus că mi-ar trebui biopsia de la spital mai repede ca să fie trimisă şi la alt institut unde să confirme diagnosticul şi să ne dea şi alte detalii (Victor Babeş) pentru a începe tratamentul cât mai repede. Altfel, exista riscul ca celula canceroasă să migreze în altă parte.
Am mers la Spital şi am încercat să obţin rezultatul mai devreme de data scrisă şi mi s-a spus că este imposibil, deoarece am fost foarte multe operate şi nu se poate; să vin în data stabilită.
Am fost operată pe 31 martie şi în perioada 1 mai – 4 mai am fost într-un pelerinaj la Sfintele mănăstiri din Vâlcea, Olt, am ajuns şi la Părintete Arsenie Boca la mormânt. La întoarcere, Duminica, la un popas, nu am mai coborât din autocar, unde mai rămăseseră câteva persoane de la care am aflat că a doua zi, luni, era 5 mai, ziua Sfântului Efrem cel Nou. Atunci am fost sigură că Sfântul mă va ajuta să primesc rezultatul biopsiei mai devreme cu 2 săptămâni. Aşa că a doua zi, am citit Acatistul Sfântului şi m-am rugat să mă ajute cu biopsia; în maşină, am început Paraclisul pe care l-am întrerupt ajungând la pansat. După pansat şi toate cele, care de data asta au durat foarte puţin, am mers la Laborator, dar programul începea pe la ora 9, aşa că mi-am continuat Paraclisul Sfântului. În momentul în care am terminat Paraclisul de citit, uşa laboratorului s-a deschis şi am întrebat-o pe asistentă dacă este gata biopsia mea. S-a întors şi a spus: „DA”, dar să mai aștept, că trebuiesc făcute niște formalități.
Asta a fost prima minune, iar a doua a fost rezultatul biopsiei. Cancerul de sân se confirma, dar era de gradul al II-lea cu şanse de vindecare de 95%, iar minunea a treia: ganglionii limfatici inflamaţi, dar neinvadaţi de cancer. Deci am scăpat de cancerul limfatic care ar fi fost mult mai periculos şi care ar fi necesitat şi radioterapie şi chimioterapie mai agresivă.
Mulţumesc Sfântului care de ziua lui face daruri şi aduce bucurii altora !
Maica Domnului, Sfântul Efrem cel nou, Sfântul Nectarie şi alţi sfinţi m-au ajutat să fac minimul de chimioterapie ( doar patru şedinte) pe care am suportat-o foarte greu, fiindu-mi foarte rău. Ca să mă duc la sedinţa următoare de chimio, mergeam la Mănăstirea Radu Vodă, la Sfântul Nectarie, la icoana Maicii Domnului şi a Sfântului Efrem, unde ziceam: „Ajutaţi-mă să-mi duc crucea, că eu nu pot!” şi acasă la fel. Eu, nevrednica şi păcătoasa, visam să devin mucenică precum sfinţii. Dumnezeu mi-a arătat cât sunt de slabă şi nepregătită, eu nesuportând perfuziile cu chimioterapie decât dacă mă rugam în timpul acela, cerând ajutor tuturor Sfinţilor şi Maicii Domnului. Chimioterapia a fost un iad pe care mi l-am asumat spre iertarea şi ispăşirea păcatelor, dar nu cred că voi mai repeta vreodată experienţa asta; prefer să ţin post negru cât o fi necesar.
M-au ajutat inclusiv rugăciunile făcute de preoţi, colegi, rude şi prieteni, care m-au copleşit cu dragostea şi atenţia lor.
Le mulţumesc tuturor, să le răsplătească Bunul Dumnezeu însutit şi înmiit!
În fiecare an de ziua Sfântului, mă străduiesc să-i fac cadou ceva Sfântului Efrem, dar el îmi iese în întâmpinare şi mă copleşeşte cu surprize înainte să ajung la dânsul la Radu Vodă, unde sunt şi moaştele sale. Spre ruşinea mea, de rugat către dânsul nu prea m-am mai rugat decât rareori.
Anul acesta părintele meu duhovnic a făcut un pelerinaj în Grecia şi ajungea şi la Nea Makri la Sfântul Efrem cel Nou; eu neavând loc să merg, i-am dat un acatist de mulţumire şi nişte euro pentru sfânta mănăstire, simţindu-mă datoare vândută Sfântului şi aşteptând să văd acum ce surpriză îmi pregăteşte.
Cu două zile înaintea plecării, o maică călugăriţă nu a mai putut merge, aşa că i-am luat eu locul şi am ieşit pentru prima dată din ţară într-un pelerinaj unde, în prima zi, am primit darul Maicii Domnului din Athos: o plimbare cu un vaporaş pe apele ce înconjoară Sfântul Munte, văzând şi eu ca femeie, de la distanţă, Sfântul Munte şi o parte din mănăstiri. Maica Domnului ne-a trimis şi un cuvios părinte cu Sfinte Moaşte din Mănăstirea Xenofont. Mari sunt darurile tale, Maica Domnului!
A patra zi, trebuia să ajungem la Sfântul Efrem cel Nou, dar cu o seară înainte de ajunge (deci Sfântul iar mă surprinde şi face el zece paşi către mine, păcătoasa şi nevrednica) persoana care plătise biletul pentru maica monahie – un bărbat – îmi spune că este născut chiar pe 5 mai, de ziua Sfântului Efrem, şi că să-i dau doar jumătate din costul pelerinajului. Am rămas uimită de ceea ce-mi pregătise Sfântul Efrem şi încă nu ajunsesem la dânsul. Suma în euro pe care eu o pusesem în acatistul de mulţumire era jumătate din jumătatea costului pelerinajului pe care eu îl primeam acum cadou de la Sfântul. Deci Sfinţii nu au nevoie de banii noştri, ci de sufletul nostru şi de îndreptarea noastră pe calea cea bună. Eu îi sunt datoare în continuare.
A doua zi, m-a uimit cu înălţimea sa; nu credeam că este aşa de înalt, i-am îmbrătişat racla şi cu lacrimi în ochi, i-am mulţumit, că m-a adus la El şi pentru tot ce mi-a dăruit. Tot pelerinajul a fost ca o călătorie prin Rai. Mulţumesc tuturor!
Pâna acum doar cu gura am proslăvit numele şi minunile sale, făcând o mărturisire publică a minunilor sale şi în autocar după ce am plecat de la Sfântul, deci bărbatul prin care Sfântul a lucrat nu ştia nimic despre mine şi situaţia mea. Acum este pentru prima dată când scriu. Mulţumesc pentru această posibilitate şi să mă ierte Sfântul că am întârziat atâta, neavând curaj!
Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor Sfinţilor săi, să vă mântuiască şi miluiască după Mare Mila Sa pe toţi. Amin!
Vă îmbrăţişez pe toţi,
Niculina, păcătoasa pentru care v-aţi rugat şi dumneavoastră Cuvioase Părinte Ciprian, Părinte Ştefan, Părinte Irinel-Constantin, Părinte Constantin, Părinte Radu, Părinte Primus, Părinte Victor, Părinte Marius – Alexandru, Părinte Alexandru, Părinte Ciprian şi alţii neştiuţi
Bucureşti – România
18.10.2017
P.S. Persoana operată la cap datorită căreia l-am cunoscut pe Sfântul este bine, dar nu pentru nevrednicile mele citiri de rugăciuni.
