O tânără soție a rămas însărcinată la scurtă vreme după ce s-a măritat. Deoarece soțul ei citise că nu e recomandat să facă dragoste cu ea în perioada de până la naștere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stări pătimașe, s-au dus să ceară binecuvântare de la duhovnic să trăiască în înfrânare până când soția sa se va reface după naștere.
Părintele le-a spus:
– E bine că vă gândiți întâi de toate la binele copilului. O să mă rog pentru voi ca Dumnezeu să vă dea putere să treceți cu bine prin această perioadă. Ar fi bine ca toți soții să aibă râvna voastră când așteaptă un copil. Numai în situațiile limită, în care lipsa dragostei trupești duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngăduință. Oricum, nu o să vă fie ușor. Să vă rugați mai mult lui Dumnezeu ca să nu vă biruie ispita.
Cele nouă luni au trecut destul de ușor pentru amândoi soții. Dar, după ce femeia a născut, soțul a fost ispitit de singurătate. I se părea că soția are grijă numai de copil, că pe el nu îl mai iubește. „La ce bun că ne-am înfrânat, dacă dragostea dintre noi a murit?”
Tocmai în momentul în care trecea prin această ispită, o colegă de serviciu a început să îi facă avansuri. La început părea că vrea doar să îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urmă l-a invitat la ea acasă. În drum spre apartamentul ei, bărbatul s-a întâlnit cu duhovnicul său. L-a luat deoparte si l-a rugat să stea puțin de vorbă:
– Părinte, nu mai pot, cedez. O să mă culc cu colega asta a mea, pentru că m-am săturat de atâta singurătate. Soția mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parcă sunt un străin. M-am săturat, nu mai pot. Știu că nu vă place ce vă spun, dar dacă tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea să aflați în post, când veneam să ne spovedim.
– Nu știu dacă mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ți-a impus soția să vă înfrânați în perioada în care a fost însărcinată?
– Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
– Acum, la o lună după ce a născut, nici măcar doctorul nu îi recomandă să se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refăcut încă.
– Nici eu nu i-am cerut acum, am zis după patruzeci de zile de la naștere.
– Dar tu crezi că o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îți dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi făcea semne bărbatului, că trece timpul. Bărbatul însă se prefăcea că nu înțelege.
– Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grijă numai de copil.
– Dar nu e copilul vostru? Nu e și copilul tău? De ce l-a făcut, nu pentru că te iubește? Doar atâtea femei în ziua de astăzi se păzesc să facă copii. Or, dacă ea ți-a dăruit acest copil, tu așa o răsplătești? Las-o să se refacă și o să vezi că îți va arăta din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfătuisem ca în perioada în care alăptează să încercați să vă înfrânați, spre binele pruncului, asta pentru că nu știam prin ce ispite treci tu. Spune-i că, după ce îi voi citi rugăciunea de curățire de la patruzeci de zile după naștere, ar fi bine să fie aproape de tine. Dacă nu se simte prea slăbită trupește. Si doar ca un pogorământ, pentru neputința ta. Nu e bine ca înfrânarea să ducă la despărțire. Nu acesta îi e rostul.
Soțul, vorbind cu părintele, uitase de ce se afla acolo. Când termină discuția, o văzu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simți în stare să îi dea explicații. O luă la fugă spre Biserică. Simțea cum i s-a luat o ceață de pe minte. Înainte de a se duce acasă, intră puțin să se roage. În timp ce se ruga, părintele intră și el în Biserică.
– Părinte, se poate să mă spovediți? Eram gata să cad în păcat. Se poate să mă spovediți acum, chiar dacă nu e post?
– Sigur că da, spovedania trebuie făcută în orice moment în care omul a primit gândurile de păcat în inima sa. Pentru că, dacă nu se spovedește, gândurile devin fapte. Sau, dacă a apucat să păcătuiască și nu se spovedește, căderea îi va deveni obișnuință și lanțurile ei îl vor lega strâns.
După spovedanie, bărbatul plecă acasă schimbat. Își dădu seama că s-a purtat greșit cu soția sa.
Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, p. 39-40.
