Un țăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:
– Vedeți cum e lumea asta? Cei mari au de toate și sunt primiți oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil așa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă și vom vedea cum o fi și acolo …
Azi așa, mâine așa, până când, omul nostru a visat într-o noapte ceva nemaipomenit: se făcea că murise și ajunsese la Poarta Raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunați să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-și creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creștin. Oricum, era fericit că urma să intre în Rai, nici n-ar fi sperat și la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de țăranul nostru și îi spuse:
– Omule, nu poți intra pe aici, du-te ceva mai încolo și vei găsi o portiță mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo și, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale Raiului.
– Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? – a mai întrebat omul mirat.
– Ei, așteptăm pe un boier care a murit odată cu tine și care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare și ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine.
– Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume, am văzut nedreptăți multe, dar și aici, cum de e cu putință? De ce el, fiindcă este boier, trebuie primit cu atâta fast? Contează că el are bogății și eu nu?
– Omule, pentru a te mântui nu contează ce ai avut – fie că ai fost sărac, fie bogat – ci ceea ce ai făcut cu tot ce Dumnezeu ți-a dăruit. Dacă ai fost sărac și ai știut să împărți și celorlalți din puținul de care ai avut parte, te vei mântui negreșit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiți decât tine. Fie că ești sărac sau bogat, important este să rămâi om.
– Dar atunci, dacă și eu și boierul vom intra în Rai, pentru ce este venirea lui așa o sărbătoare?
– Omule, creștini ca tine, vin aici în fiecare zi, cu miile și sunt bine primiți cu toții. Dar un boier de când n-a mai ajuns și aici, în rai…
Sărac sau bogat, oricine poate fi bun și darnic, din atât cât are. Cel bogat cu atât mai mult ar trebui să dea milostenie. Și fiecare din noi este bogat, în felul lui, căci oricând putem găsi pe cineva mai sărman decât noi, pe care să îl ajutăm. De vom fi egoiști și zgârciți, ce folos vom avea? Cine a văzut vreodată un om rău sau zgârcit care să fie fericit?
“Ești bogat? Foarte bine! Ești zgârcit? Foarte rău! (…) Nu bogații vor fi osândiți, ci cei ce slujesc bogăției.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Extras din Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe– Leon Magdan, Editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.
