O singură neascultare ţi‑a făcut

Odată m‑a văzut un ieromonah care obişnuia să vină la Stareţ ca să‑şi mărturisească gândurile şi să‑i ceară sfatul. De obicei, atunci când îl vedeam pe acest cunoscut al Stareţului, mergeam ca să iau binecuvântare, dar nu‑i vorbeam.

De data aceasta mă aflam la arsana, iar acesta, când m‑a văzut, mi‑a strigat:

– Părinte Ioane, părinte Ioane! (Acesta fusese numele meu în lume). Părinte Ioane, am mers în Volos şi am văzut‑o pe mama ta.

Atunci eu m‑am înşelat şi i‑am răspuns:

– Mă iertaţi, părinte, dar eu nu am mamă. Mama mea este Maica Domnului.

Asta a fost! „Vai mie, ce‑am făcut!”, mi‑am spus. Ştiam că de îndată ce mă voi întoarce, voi primi de la Stareţ un potop de ocări. Când m‑am întors, de îndată ce Stareţul m‑a văzut, m‑a întrebat:

– Ai vorbit cu cineva?

– Am vorbit.

– Cu cine ai vorbit?

– Cu părintele cutare.

– Ce i‑ai spus?

– I‑am spus asta şi asta.

– Vai de tine! Ai spus tu astea? Las’ că vezi tu ce‑am să‑ţi fac.

– Să fie binecuvântat!

– Acum, în clipa asta, să faci două sute de metanii şi mai vorbim noi deseară, când o să vii să‑ţi spui gândurile tale.

– Să fie binecuvântat! Două sute aţi spus? Două sute o să fac.

Apoi a început Stareţul să mă pună la canon.

– Fă aceea!, îmi spunea el.

– Să fie binecuvântat!

– Fă cealaltă! Taie lemne! Sparge pietre!

– Să fie binecuvântat!

Văzând toate acestea, bunul şi compătimitorul părinte Arsenie a început să mijlocească pentru mine:

– Hai, bre Gheronda, şi Sfinţia ta!… Eu toată ziua vorbesc în deşert şi nu mi‑ai dat niciun canon. Acest călugăr două cuvinte a spus şi i‑ai dat două sute de metanii. Prea aspru eşti! Nu trebuie să fii atât de aspru. Hai, iartă‑l! O singură neascultare ţi‑a făcut în toată această vreme şi i‑ai dat copilului două sute de metanii! Asta nu se poate! Nu merge aşa ceva!

I‑a spus şi i‑a tot spus aceste vorbe până când, în cele din urmă l‑a „prăjit” pe Stareţ şi l‑a înduplecat să mă ierte.

– Hai, să fie iertat! Εste pentru prima dată când greşeşte şi de aceea îl iert, dar dacă se mai repetă o singură dată, va face şi acest canon.

Şi, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, nu am mai călcat vreo poruncă de‑ale lui.

Extras din Starețul meu Iosif Isihastul – Cuviosul Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos.

Total
79
Shares
Previous Post

Curăția inimii într-o lume digitală

Next Post

Viețile Sfinților – martie, ziua 22

Related Posts