Cu mult timp în urmă, în regnul animal, o oaie a văzut un leu plângând într-o cușcă. Leul a implorat oaia să-l salveze, făgăduindu-i că nu o va mânca, dar oaia a refuzat. După multă convingere, oaia a deschis cușca leului.
Leului îi era foarte foame, căci era în cușcă de zile bune fără mâncare. A apucat repede oaia ca să o mănânce, dar oaia i-a amintit de promisiunea lui. Încă se certau când au trecut alte animale și au încercat să afle ce s-a întâmplat. Leul și oaia și-au spus fiecare partea din poveste, dar de frică și pentru a câștiga favoarea leului, toate animalele s-au alăturat leului, cu excepția țestoasei care pretindea că nu înțelege întregul scenariu.
Țestoasa îi cere apoi leului să-i arate unde era înainte ca oile să-l salveze. Îl întreabă din nou: “Erai înăuntru sau afară când a venit oaia?”. Leul spune că era înăuntru. Țestoasa zice din nou: “Ok, intră, să vedem dacă e greu înăuntru.”
Leul a intrat, iar țestoasa l-a blocat din nou în cușcă.
Uimite, celelalte animale au întrebat-o pe țestoasă “de ce?”, iar aceasta a răspuns: “dacă îi dăm voie să mănânce azi oaia, mâine îi va fi din nou foame și nu știm cine va fi următorul dintre noi care va fi mâncat mâine”.
Morala acestei povești:
Nu susține răul azi pentru că nu te afectează direct, mâine poate fi rândul tău.
Sursa: Facebook – Părintele Mihail Stanciu.
