Ieromonah Savatie Baștovoi
Oamenii care rîd de ortodocși că se roagă de ploaie socotesc că a vorbi cu Dumnezeu e retrograd. În schimb îi vezi vorbind cu cîinii vagabonzi, și ce mai vorbe: “ce faci tu, frumosule? Ce băiat bun ești tu… etc”, și dă-i vorbă cu cîinele. Apoi îi vezi vorbind cu morții pe Fb la aniversări: “Valentine, drum lin, ai fost mereu cel mai cel… etc”.
Cum vorbesc ei cu mortul, de vreme ce rîd de cei ce vorbesc cu Dumnezeu? De ce vorbesc cu cîinii și cu mîțele ca și cum ar fi deopotrivă cu ei? Cu un om necăjit nu ar vorbi, iar pentru cîine scot din pungă salam, îl ospătează și îl întreabă ce mai face, ba chiar îl întreabă și cum îl cheamă.
Am ascultat pe cineva cum a dus un cîine vagabond să-l opereze la Kiev, l-a costat 2000€. Asta într-o lume în care milioane de copii sînt uciși înainte de a se naște pentru că oamenilor le pare scump să-i crească.
Prefer să mă rog de ploaie, de pîine, de întristare, să o fac la Dumnezeul meu, decît să ajung să vorbesc cu cîinii și să nesocotesc oamenii. “Nu se cade a lua pîinea pruncilor și a o arunca cîinilor” (Mc. 7, 24), a zis Hristos.
