Preot Alexandru Lungu
Crâmpeie de viață. Se scurge vara și ne fug gândurile la nopțile lungi care ne vor aduna mai repede la casele noastre. Priveghere de noapte în cinstea Sfântului Ierarh Alexandru. Ultimul Sfânt al Acatistierului. Un Ierarh cuminte și râvnitor în lupta împotriva ereziilor.
Noaptea călduroasă, aproape africană. Aerul fierbinte ne-a smuls ultimele broboane de apă ce se adună pe frunte. În Biserică liniște și cumințenie. Câțiva curajoși își părăsesc așternuturile și vin curioși la rugăciune. În Altar bucuria este dublată de prezența unor prieteni dragi. Și ei parcă dorind să lase ultima noapte toridă de vară la picioarele Sfintei Mese. Greierii ne țin companie.
Dacă ar știi că toamna este deja la uși, ar căuta să fructifice timpul rămas. Oare nu o vară rapidă este și viața omului? Nu asemenea unui greiere care își poartă pașii prin viață, căutând să-și împlinească poftele, este și călătoria noastră? Semnele vin și ne anunță periodic, toamna este aproape, ce ai adunat suflete în hamabarul veșniciei?
Oare mâncare și băutură avem nevoie? Haine și încălțăminte? Toate sunt de folos, dacă ar fi măsură în fiecare lucru.
La strană cântare bizantină, oameni dragi sufletului meu. Apostoli ai cântecului ceresc, neobosiți pelerini ai psalticii. Pare o noapte în care cerul se coboară pe pământ și Îngerii cocoțați pe catapeteasmă numără asemenea unor contabili, slabele noastre rugi. Așezăm și o rugăciune, două de ploaie. Știe mai bine Dumnezeu de este nevoie. Dar totuși, sperăm să-I furăm îndurare pentru pământul uscat și fântânile ce par că au ascuns apa.
Telefonul se aprinde frecvent și adună gânduri de La mulți ani și urări de sănătate. E bine să fie mulți, toți ne dorim asta. Și mai important de ar fi mântuitori, altfel doar vis amăgitor.
E noaptea Sfântului Ierarh Alexandru, cel care încheie buchetul de Acatiste. Ocrotitorul meu din ceruri, atât de departe însă de viața acestui Sfânt mă simt.
Toamna este deja la uși. Mai îngăduie, Doamne, să ne pocăim. Mai lasă-ne o vară și încă un timp pentru a reuși să strângem comorile cele nepieritoare. Nimic nu luăm cu noi dincolo, doar cât am iubit și dăruit. Atât. Mulțumesc pentru gânduri. Sus inimile! Sus!
