Anul acesta, cu ocazia pomenirii Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul spiritual al Bucureştilor, din oraşul grecesc Veria vor fi aduse două odoare sfinte cu totul deosebite. Unul dintre acestea este Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului supranumită Panagia Soumela, iar al doilea este racla care conţine şi o părticică din cinstitele Moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, al cărui nume l-a luat şi Cuviosul care străjuieşte de aproape două veacuri capitala Ţării Româneşti.
Odoarele sfinte vor fi aduse de o delegaţie din Grecia, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pantelimon de Veria, Naoussa şi Kampania, care va participa la pelerinajul Calea sfinţilor în ziua de 24 octombrie împreună cu ceilalţi arhierei, preoţi şi credincioşi cinstitori şi iubitori ai Cuviosului Dimitrie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Soumela (Panagia Soumela) a fost pictată, conform tradiţiei, de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. După mutarea la Domnul a sfântului evanghelist, ucenicul său, Anania, aduce Sfânta Icoană în Atena și o așează într-o Biserică închinată Maicii Domnului. În acea perioadă, Icoana purta numele de Maica Domnului Athiniotissa.
Conform unei tradiții, călugării din Atena, Barnaba și Sofronie, răspunzând chemării Maicii Domnului, urmăresc traseul Icoanei, care, în chip minunat, zboară până în zona Pontului. În final, ajungând în Constantinopol și Trapezounta, Maica Domnului li se arată încă o dată celor doi monahi pentru a le spune că Icoana se îndreaptă spre Muntele Mela.
Monahii Barnaba și Sofronie, urcând muntele, s-au aflat în fața unei peșteri de unde strălucea puternic o lumină. Acea strălucire nu era altceva decât lumina Icoanei Maicii Domnului Athiniotissa. Îngenunchind și copleșiți de lacrimi de bucurie, Barnaba și Sofronie mulțumesc Maicii Domnului și promit că vor construi în acel loc o Biserică închinată ei.
Cei doi monahi reușesc să construiască în anul 386 d. Hr. mănăstirea istorică Soumeliotisa. În timpul declinului Imperiului Bizantin, mănăstirea a fost un centru de educaţie și cultură. Mănăstirea Panagia Soumela a fost jefuită de numeroase ori, însă a fost de fiecare dată reconstruită, ultima construcție datând din anul 644. S-au păstrat până astăzi numeroase mărturii cu privire la intervenția minunată a Maicii Domnului pentru salvarea mănăstirii, ceea ce a făcut cunoscut şi iubit acest odor de mare preţ care se află astăzi în Mitropolia Veriei, Naoussei şi Kampaniei.
Odată cu ocuparea Trapezuntului de către turci, în 1461, a fost ocupată și mănăstirea. În pofida acestor vremuri tulburi, monahii au rămas în mănăstire nestrămutați în credință și tradiție.
În anul 1922, turcii au atacat mănăstirea și au furat foarte multe din obiectele de valoare care se aflau acolo. Totuși, călugării au anticipat atacul turcilor, ascunzând Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Soumela (Panagia Soumela), precum și alte daruri, respectiv Evanghelia Cuviosului Hristofor și un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Odoarele sfinte au fost îngropate în Paraclisul Sfintei Varvara, care se afla la o distanță de 2 km față de mănăstire. Tot atunci grecii din Pont au fost alungați din acea zonă, lăsând acolo şi odoarele îngropate.
În luna octombrie a anului 1931, Eleftherios Venizelos, prim-ministrul Greciei, primește la Atena pe Ismet Inonou, omologul său din Turcia, și împreună cu ministrul Leonida Iasonidou cer să li se permită autorităţilor greceşti să aducă în Grecia cele trei odoare bisericești cunoscute care se aflau în sfânta mănăstire a Maicii Domnului Soumela din Pontul care era deja parte a Turciei.
Ismet Inonou a înțeles că respectivele odoare au o mare importanță pentru credincioşii ortodocși, motiv pentru care şi-a dat acceptul pentru trimiterea acestora în Grecia. Mitropolitul Trapezuntului, Hrisostom, care ulterior a fost ales Arhiepiscop al Atenei, a aflat atunci de la monahul Ieremia, fost vieţuitor în Mănăstirea Soumeliotisa, că odoarele sfinte au fost îngropate sub Paraclisul Sfintei Varvara, ruinat atunci deja, la o distanță de aproximativ 2 km de mănăstirea istorică a Maicii Domnului Soumela.
Sfânta Icoană a Maicii Domnului Soumela s-a întors astfel în Grecia și vreme de 20 de ani a fost expusă în Muzeul Bizantin din Atena. În anul 1951, Filon Ktenidis, ținând cont de dorința tuturor celor veniți din Pont și cu ocazia construirii noii mănăstiri a Maicii Domnului Soumela, lângă muntele Vermio, în localitatea Kastania din regiunea Veria, așază aici definitiv această sfântă icoană.
De atunci și până astăzi, mulțime de credincioși creștini urcă muntele Vermio, spre lăcașul de rugăciune, pentru a se închina Sfintei Icoane a Maicii Domnului Soumela, cinstită ca Mama celor refugiați din Pont.
Racla cu Moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În anul 1978, Înaltpreasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Naoussei și Kampaniei, a slujit în Sfânta Mitropolie a Tesalonicului, la început în funcția de secretar general al mitropolitului, iar apoi în funcția de protosinghel, slujind simultan și la Biserica Sfântului Dimitrie, Ocrotitorul Tesalonicului.
Încă de la început, cu binecuvântarea și la îndemnul vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Pantelimon al II-lea, Mitropolitul Tesalonicului, părintele Pantelimon s-a ocupat cu multă râvnă și răbdare de aducerea înapoi a Capului Sfântului Mare Martir Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la San Lorenzo in Campo, Italia, lucru care s-a reușit în luna octombrie a anului 1978. Restul Sfintelor Moaște au fost aduse din Italia în anul 1980. Cetatea Tesalonicului a fost ocupată de cruciați, iar atunci Sfintele Moaște au fost duse în Italia, fiind înapoiate după o perioadă de aproximativ 780 ani.
Anul acesta, Înaltpreasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Naoussei și Kampaniei, va aduce la București o raclă care conţine un fragment din Moaștele Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, spre bucuria pelerinilor veniţi pe Colina Bucuriei, să se închine zilele acestea.
Pr. Eugeniu Rogoti
Sursa: http://ziarullumina.ro
